Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

crescând

file de jurnal afectiv

1 min lectură·
Mediu
de-abia te-ai născut și crezi
că de-acum înainte unica ta grijă va fi
să reziști asaltului de iubire
invaziei de certitudine
tuturor brațelor acelora caraghioase
ochilor holbați care te revendică
se iau la trântă pentru tine
și tu de sus... așa de suuuus cum te mai uiți!!!
ce-o să faci cu atâta timp
cu-atâta grădină
cu atâtea grații?!
cum să scapi de plictis
de realitatea la discreție?!... și
vine deodată o zi
pajiștea rămâne goală
tăcerea fărâmițează (ne)liniștile
cât cuprinzi cu privirea
scena imensă
capcana în miezul căreia
pe nevăzute se pregătesc exploziile
pășești atent aproape în ascuns
simți foamea lupilor
codul neiertării
culpa ancestrală ceva-ul
strecurat în sânge odată cu țipătul
mamei care încercat în felul ei
să iasă din singurătate
în lumea cea nouă
aerul ghimpat
îngrădește libertatea la aceea a
orbului dibuind cu bastonul
făcându-și loc în virtutea
apucăturilor genetice
în virtutea
fri
cii
023.588
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
147
Citire
1 min
Versuri
36
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Luminita Teleoaca. “crescând.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-luminita-teleoaca/poezie/14115135/crescand

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Să distrugem ’’codul neiertării’’ și să aderăm la exotericul iertării, să inoculăm în ’’frică’’, angoasă și aprehensiune curajul de a ne examina în lumina adevărului defectele și slăbiciunile și de a privi ’’realitatea’’ în față, netravestită în iluzii și mistificări, numai așa ’’invazia de certitudine’’ va înlătura opacitatea îndoielilor, incertitudinilor, dilemelor și inhibițiilor.
0
... valorizăm puțin altfel "realitățile". S-ar putea spune că e o perspectivă pesimistă, dar e numai... obiectivă/realistă: obosit / plictisit.. etc. să te mai lupți cu morile de vânt, vei ști ALTFEL rost să faci de "asaltul iubirii" sau/și (implicit) de "invazia de certitudine". În orice caz, diferențierea devine posibilă prin comparație/opoziție, mai exact prin raportarea "acum-ului" la vârsta paradisiacă a Copilăriei, când nici prin cap nu-ți trecea că cineva spusese, că mereu "ceva" îți va da dreptate ție însuți să afirmi...: Homo homini lupus. "Frica" se poate solda însă și cu efecte mai puțin negative: e acea doză de adrenalină care nu întotdeauna te împinge să fugi, ci să cauți repere..., dibuind chiar și cu bastonul. O soluționare, în ultimă instanță, prin sine însuși, iar nu din exterior.
Mulțumesc!
0