meet in the autumn

Cred că v-ați lăsat nițel furată de febra creației!
„...o să mă aștepți
pe o stradă vie... cu iarbă multă
cu pantofi din lac și ciocolată. Stradă cu iarbă, cu pantofi din lac și ciocolată (sic!)[ pantofii erau doar din lac sau și din ciocolată ori ciocolata crescuse pe-acolo, printre firele de iarbă!].
Nu vă mai zic de metaforele forțate „filosofia parfumată a platanilor, peste fruntea mea trece un stol de narcise ( nici chiar așa!), etc., introduse pentru efect ( zic eu neinspirat).Și încă ceva greu de înțeles:
„...frunzele miros a uimire
a gândul meu”...( nepotrivită și inadecvată asemănare!)

’’Oamenii rămân mereu singuri ca să mângâie spațiile goale, rugându-se, blestemându-se’’, în social omul este doar vorbă duplicitară și mască pe care s-a lipit simulacrul, viața și moartea se luptă pentru ’’dreptul de proprietate’’ asupra oamenilor, omițând că oamenii au dreptul la liberul arbitru.

Sincer, făcând un efort de a mă situa dincolo de limitele înguste (și ineficiente) ale subiectivismului (feminin sau... doar universal), nu văd în cele scrise mai sus decât expresia (banală, total neprolifică pt.. ceilalți, dar și pt sine însuși) a unei malițiozități remarcabile și, desigur, a unui timp-berechet (ia-l de unde nu-i... în cazul meu!) menit să asigure spațiul de desfășurare "prodigioasă" a celei dintâi! Domnule, renunțați puțin la lipsa de imaginație (= inclusiv sensibilitate) și înțelegeți, fie și parțialisim, că iarba (săraca..iarbă, ce bătătorită fuse în ultima vreme!!!) poate crește și din pământ și chiar din... ea însăși (din pământ din iarbă verde), dintr-un sentiment al uimirii frumoase, ce coincide cu minunarea în fața creației Lui. Pantofii sunt din lac, adică sunt expresia a tot ceea ce NU este tern, lipsit de emoție, de empatie, de.. bunătate în sensul acela.. biblic colosal,nu multora accesibil.. malheureusement!!Ciocolata ține de porția de endorfine, garantă suverană a... Fericirii (vă amintiți, și amandinele conțin muuultă ciocolată!!). Și, da, domnule, strada este vie, însuflețită de pantofii din lac și de "restul". La o adică, da, pantofii pot fi din ciocolată.. de ce nu?!!și pot "crește" în iarbă, pt că acolo este habitatul celor care știu frumos a ființa!! În perfect acord cu acestea, o filosofie(vegetală, în cazul de față) nu poate fi decât parfumată, iar nu aridă, ternă...: Iubirea resemantizează, inclusiv olfactiv, totul! Desigur, de gustibus non est disputandum, vă las - cum spuneam - corbii, îmi iau - cum răspicat afirm!! - narcisele, amandinele, platanii filosofând parfumat, ciocolatele, lacul etc.. MÃ SIMT PERFECT în compania tuturor acestor daruri!!

ps: ați "uitat" să spuneți ce v-a plăcut?! Înțeleg că.. restul, adică 85-90 la sută din poem?! Atunci, cred că am empatizat perfect!!
Și, da, sigur că da, dispunem de liberul arbitru. Suntem suficient de inteligenți ca să ne oprim atunci când trebuie. Dar cu "trebuie" e deja o altă filosofie... parfumată! Mult prea complicat, mai ales vânați de timp cum suntem! Succes la ale dvs. PUNCT.

coNțu, desigur.