Daniela Luminita Teleoaca

Altfel, un text în care se adevereşte (inclusiv şi din nou!) atotputernicia iubirii, pe fieful căreia nu intri când îţi tună, nu ieşi când îţi fulgeră sau, mă rog, invers. Asta, spre fericirea / deznădejdea experimentatorilor! Şi aşa este, ludicul reprezintă, măcar câteodată (= suficient de des!), o modalitate de a releva dimensiunea gravă a datului / făcutului (?!) existenţial. L-am cultivat constant în tot ceea ce am scris, pornind de la premisa asumării jocului, în speţă a fairplay-ului, unica în măsură să te autentifice ca Om.

Gândurile mele luminoase, D.

Corectați, vă rog:

extratereStRE
să mă-Mbăt
Iar aici: „apoi să șterg pereții de sînge, de parcă
am fost la război și totul s-a terminat tragic”.. concordanța temporală / logică parcă ar impune un condițional trecut: „apoi să șterg pereții de sînge, de parcă aș fi fost la război și totul s-ar fi terminat tragic”

desigur, chestii formale... care pălesc în fața vânzării lui unei alte femei,.... fără regrete!

Aşa este (nici nu prea avea cum să fie altfel!): există continuitate (stilistico-temperamentală) cu volumul anterior, dar şi anumite detalii care marchează o oarecare trecere (către puţin-altceva). Cât despre micile contradicţii, le observăm adesea şi în viaţa de zi cu zi, ele sunt inerente omului, existenţei în general; este, cred, măcar într-o anumită măsură, sindrom al complexităţii unei realităţi, care nu întotdeauna se lasă receptată şi exprimată omogen.

Mă bucur pentru empatizare, pentru stârnirea meditaţiei asupra şi înclin să cred că exerciţiul săritului calului se va derula în afara unei eventuale intenţii auctoriale, mărturisite sau nu. Care va să zică, ne încredinţăm frumos spontaneităţii creatoare, de fapt D-nei Muze.

Cu prietenie luminoasă, DL

PS: Cu certitudine va apărea recenzia dvs. la volumul de poezie, dar şi pe la noi, ca şi pe la alţii (!!!), mai durează… oleacă! Cum revin din concediu, o să cer informaţii proaspete legate de… Vă ţin la curent!

Altfel, da, aveţi dreptate afirmând cele de mai sus: un profil afectiv/spiritual/ cognitiv/organic complex, cu micile sale incoerenţe poate (dar omul...?!), cu spaimele în faţa propriilor manifestări pe care încearcă să le mascheze în contact cu ceilalţi, dar care se lasă dezvăluit de Ochiul neiertător, dornic de Eliberare, al unei Big Sister, împrietenită într-o oarecare măsură cu cuvintele...


Gândurile mele bune, D.

Am găsit parcă ceva comun, o sensibilitate relativ melancolică, dar temerară [aşa cum îi stă bine unui... semn de... foc!], asociere care naşte o Poezie aparte, care te îndeamnă să revii!


Voi reveni!

Cu prietenie, D.

Erată: chiondOrâș / șTiințific

.... și inimoase amândurora!

Bucuroasă și onorată foarte!

Iulia, da, așa este cum spui, câteodată măcar ne mai trezim (auto)zăvorâți într-un turn de fildeș, dar, DA, este frumos de tooot! (Mai exact, după toate calculele științifice, dar și conform intuițiilor-semne clare ale geniului, rezultă că prevalează Pozitivul, iar nu negativul, cât privește receptarea/ destinul/ cariera... unui anume tip de creație. Morala: s-o ținem tot așa, să nu care cumva să ne dea prin gând... „alte cele”!!)... La mine drumul a fost mai sinuos... Experimentatoare înrăită a emoției psihologice, mai greu m-am dat pe brazda estetizării celei dintâi... Dar, slavă Cerului, bine că nu am abandonat! Desigur, nu este Poezia chiar Alpha și Omega, DAR!!! Printre altele, ucenicia asta pe Agonia mi-a procurat o serie de „servicii”, inclusiv pe tărâm științific / lingvistic (... unde la început mă uitam chiondărâș la Poezie... „Hei, sabotoare ce-mi ești! Vrei să mă duci la faliment șțiințific?!”. Și Ea, înțeleaptă, ca mică divinitate ce este, tăcea...tăcea... și făcea...făcea). Mai exact, ucenicia de pe aici m-a ajutat în a fi mai pretențioasă și față de lucrările elaborate din perspectivă denotativă! O spun cu toată, dat toată sinceritatea/ onestitatea! Deci, Mulțumesc în general Agonia!!

Dragă Doamnă Ottilia Ardeleanu,

știți că vă iubesc, ce s-o mai lungesc? Măcar unele interacțiuni / întâlniri nu sunt deloc întâmplătoare! Nicio întâmplare nu se poate solda cu „chestii” așa de frumoase, iar Prietenia întru ale Cuvântului intrat în Suflet este una dintre Frumusețile redutabile și, vorba bătrânului Dostoievski,... vorba.. parafrazată...: cu Frumusețea nu-i de glumit, nu știi când salvează lumea!!

Vă îmbrățișez cu-hiat-și-accent-grav-cu-tot, adică.... cu maximă complexitate afectiv-culturală, DL alias Sonia (țicnita... în sens bun, desigur!)

mi-a plăcut foarte mult, începând cu titlul, continuând cu... "cuprinsul" şi, evident, finalul!

Trăire complexă, coerent şi natural expusă!

Decupez ce mi-a plăcut cel mai mult:

"şi de câte ori nu ai trecut pe lângă tine stând pe-o bancă cu telefonul în mână tu privindu-te mergând
şi nu te-ai oprit
în speranţa că data viitoare nu vei fi mort"

Cunosc perfect starea!! [puţin masochism, puţin fatalism etc. etc.?! Dar nu m-am priceput, cred, până acum s-o exprim aşa de bine ca tine!

Mă bucur nespus! Te citesc în continuare!

Admir şi apreciez delicateţea, melancolia arhetipalului, valorificarea arhaicului, situarea în autentic, "potrivirea" de minune a cuvintelor de către o sensibilitate aparte, deosebită! Într-un cuvânt, Sufletul Frumos!

Călătorie minunată în continuare!

Cu Prietenie maximă, D.

... şi adaug, deloc redundant, sincera mea gratitudine pentru a mă fi încurajat ab initio pe Calea revelatorie-fascinantă a Cuvântului! Într-o lume aşa de pragmatică [sau cum?!], un astfel de demers / dialog ar putea părea o copilărie / naivitate, DAR nu asta este lumea cea adevărată, ci Cealaltă! Să ne ţinem, deci, de ea! Cu convingere! Cu frumuseţe! Cât se poate de natural!

Cu Prietenie maximă, DL

primiţi mulţumirile mele luminoase, alături de bucuria adăpării dintr-un izvor comun, apt de a ne păstra aproape de Dumnezeu şi, implicit, în noi înşine! Mă surprind adesea exclamând... mai ales în ultima vreme [ei, dar ce-i aia... "ultima"... , când mereu se iveşte câte un... început?!]: Slavă Domnului că există cuvintele!! Nu ştiu! Să fie o lipsă de oameni?! Nu-i bai! Dacă prin Cuvinte ne întâlnim cu Dumnezeu, atunci nu ne putem tângui în niciun caz de nefericire!


Cu prietenie maximă şi bucurie, D.

Dragă Doamnă Ottilia Ardeleanu,
Primiţi mulţumirile mele cele mai luminoase!
Încântată pentru empatie, pentru tot Sufletul pus la bătaie!

Cu prietenie maximă, D.

Și, DA!!! Să eliberăm Valsul! Să nu ne complăcem în închisoare! Atâta vreme cât simțim / trăim frumos / curat / ingenuu / moral, avem tot dreptul la Fericire! Iar Poezia ne va găzdui Visul fără să ne perceapă chirie! Poate doar puțină fidelitate: i-o vom oferi fără de reținere!

Cu Prietenia cea mai Luminoasă, D.

... altfel, un text, cred, despre ceea ce noi, oamenii, suntem vs. ceea ce tot noi, oamenii, am fi putut să fim. Destul de probabil, o ratare cu brio a „înclinației spre Divinitate”.

Gândurile mele luminoase, D.

Drăguţă sinceritatea ta! Şi aşa este, ritmul face/ naşte poezia (inclusiv / mai ales în absenţa aptitudinii pt rimă!). Morala: să ne ţinem de ritm, căci nesfârşite "posesiuni oneste" vom avea atâta timp cât ne vom situa în graniţele ilimitate ale Poeziei!

Gânduri bune, D.

Vă mulţumesc foarte frumos şi mă bucur pt a vă fi plăcut!

Altfel, da, despre iubire şi nişte... demon(i)!

Gândurile mele cele mai luminoase, D.

Eu am vorbit în numele meu și, f probabil, al unei categorii axiologico-umane f slab reprezentate!!! A fi în minoritate... cantitativa nu semnifica însă automat a-ți recunoaște înfrângerea!! E greu sa accezi la Ideal într un acoperământ mult prea lunesc!

... păi ce să scot, că tocmai citai din Doamna Cântare a Cântărilor!
Altfel, nu va mai fi nicio continuare! Simina atâta este!!
Să dezambiguizez: adicătelea volumul ăsta pe care l-am numit Fragmente naturalist-fantastice va fi o colecție de astfel de fragmente, dar fără legătură / continuitate unul cu altul... De exemplu, un altul o să fie despre... menarha la o tânără fată; altul despre o anume Victorița, dar nu cea din Sonia..., ci o cu totul alta, un personaj aflat la granița așa de fină între naturalist și fantastic, deși tot un personaj stâlcit anatomic și psiho-afectiv... Altul despre transsexualitate și așa mai departe!... Se va scrie în timp... Eheheeeiii!!

Mulțumesc mult!!

Cred că este un text despre pripa omului întru ale vieţii, în special într-ale iubirii: luat cu asalt (unul de celălalt, amândoi de timp şi de...), în văzul lumilor şi, totuşi, dincolo de el(e), te trezeşti gafând, convins că ai trecut prin "decembrie", când, de fapt... Aici şi acum se desfăşoară o realitate destul de paralelă cu cea a interiorului tău, vulnerabil şi copilăros... Copilăros altfel, atât de mult adâncindu-se în viaţă! Dar tu te repezi, uiţi constant că nu mai poţi beneficia de circumstanţele atenuante ale vârstei paradisiace!

vă mulţumesc foarte frumos pt comentariu şi apreciere!

...altfel un text despre veşnica aspiraţie (utopică?!) a unora către iubirea aia fără pic de cusur, adică ieşită din organic (implicit, intrată în ceruri), Unică, Irepetabilă, Doar a lor, Dintotdeauna... nu pe 3 zile şi în niciun caz cu episoade acute de amnezie! La o adică, poţi recurge la autoflagelare doar ca să nu-i faci rău celuilalt (v. lupii)! Asta numai dacă ai sentimentul că merită!... Dar... dependenţă şi, totuşi, absenţe multiple, eul sălbăticit, intrat în materie, în plăcerile derizorii, bagatelizând fără prea multe scrupule.. Ei, atunci,... Iubirea? Ea străvezie şi înaltă. El opac de tot, da' de tot opac etc.

Gândurile mele cele mai luminoase, D.