Luați-vă de mâini doi câte doi
Și alergați prin ploaie ca nebunii
Și mângâiați toți macii și toți crinii
Până ce ploi acide vor cădea pe voi
Cutrierați pădurile fără de somn
Îmbrățișați-vă
De vei vedea un cal liber ce-aleargă
Nu-i pune frâilele de aur care-l leagă
Prinde-l din zbor cu gândul de grumaz
Și-ncalecă fără de șa și fără de răgaz
Închide-ți ușor ochii în
Tweety este un canar
Cam bizar
Ni l-au dat părițtii-n dar
Și-așteptam ceva să cânte
În zadar.
I-am cumparat și cădiță
Să poată face băiță
Fiind mare înotător
Din rasa canarilor.
L-am
E aceeași zi de zi și totuși alta
Însămânțată peste ea ți-e soarta
Ca un ogor ce se mijește-n ceață
Þi-e mintea-n fiecare dimineață
Și deslușești imagini,ganduri,șoapte
Chiar vise sau
Cândva ninsese peste noi
Cu albii fulgi de îngeri
Dar i-am împroșcat cu noroi
Lăsându-i muți în plângeri
Cândva plouase peste noi
Cu lacrimi mari fierbinți
Însă eram reci ca un sloi
Și i-am
Cu ce te-ai ales tu artistule?
Cu o statuie.
Doar păsările cerului te mai încălzesc.
Oamenii privesc în pământ în general.
Ca tot veni vorba de pământ, ai valoarea unui metru pătrat.
Ocupi
De ești romantic sau poetic
Ești astăzi doar un biet patetic
Scrii despre dragoste perplex
Când totu-n jur e numai sex
Când femeia nu poartă rochii
Și doar de bani scânteie ochii
Tu încă mai
Foaie verde de ardei
Iar m-a enervat Grivei
Căci azi noapte am aflat
A fost iar de-acas plecat.
Apoi ziua pe lumină
Tiptil, lin ca o felină
Lucru tare de mirat
În țarc singur a
Doamne,zici că sunt catâr
Câte palme pot să-ndur
Câte bice pe spinare
Ca să mă țin pe cărare
Pe cărarea asta îngustă
Lateral, mai vezi o fustă
Scurtă, pe vreo măgăriță
Într-o parte pe
Iar rătăcesc și mă frământă gândul
Care Þi-a fost la început Cuvântul
Cu cât mai încordată mi-este ascultarea
Constat că peste fire s-a asternut uitarea
Uneori am impresia că am murit
M-am rătăcit deunăzi printre stele
Și m-am înfiorat cât sunt de mic
M-am întrebat ce-i dincolo de ele
De n-ai fi Tu,eu nu aș fi nimic
M-am rătăcit apoi singur prin mine
Și m-am gândit că poate
Leagă-mă de un cal, sau poate nouă
Nici nu contează, pot fi chiar o mie
Totuna mi-este acum să mă sfâșie
De inima se zbate ruptă în două
Leagă-mă în genunchi, toreador
Dă drumul la un taur
Eu nu vreau să v-aud jelitul
Am fost eu trist și-așa destul
Beți cât puteți de mult din vin
Și chiuiți din plin fără suspin
Încingeți sârba,faceți hora mare
Dați muzica puțin mai tare
Să o aud
Ia să-mi spui tu albinuță
Pe unde-ai umblat drăguță
De bâzâi așa grăbită
Nu ești oare obosită?
Am venit si mă duc iar
Să culeg din flori nectar
Să-l fac miere mă pricep
Și-aș putea să te
Moșule , cu barba albă
Lucindă ca o zăpadă
Mama mi-a spus că pe an
Trimiți la mine la geam
Spiridușii tăi cei verzi
De-s cuminte ca să vezi
Însă eu pot să îți spun
Să nu îi mai pui pe
Un măr în gât ai mai rămas
Și tot te strig fără de glas
Să vii să îți mai mângâi părul
Să vii să-ți iei înapoi mărul
Încă mai simt o dulce sevă
Încă mai simt un gust de Evă
Atunci mă întreb
Pădurea își sulfa duhul
În valuri lungi de ceață
Maceșu aprinse rugul
Roșu, de dimineață
Frunzele lungi mirate
Ce plânse ieri salcâmul
Zăceau acum uscate
Îngălbenind tot drumul
Stejarul
Nu..
Nu aveam timp de pierdut.
Timpul meu mă împingea cu obstinație
Eram setat cumva s-ajung la destinație.
Mașina, tot un instrument al timpului meu
mă alerga, printre livezi,printre case
Mă-nvârt în cerc..
Cu frunze,crengi și apă și pământ
Cu tot ce-mi este drag,cu tot ce-mi este sfânt
Și timp nu este nici măcar de-o rugă
Cuprins într-o obscură centrifugă.
Și mă izbesc de
Ãștia, englejii, când au venit pe la noi
Erau civilizați băă!
Să vezi colo scule,mașinării.
Motoare.O minunăție.
Aveau pahare de unică folosință.
Apa o țineau în bidoane.
Se uitau la ai noștri
Iubește-mă iubito, fără nimic în gând
Sfâșie-mă în bucăți, iubește-mă pe rând
Iubește-mă pe mine o avalanșă care
Se oprește totdeauna, la tine la picioare.
Iubește-mă iubito, de tine sunt
Două vrăbii zgribulite
Cu penele ciufulite
Se-apucară la gâlceavă
Pe mâncarea dintr-o tavă
Se certară , ciripiră
Până câinele treziră
Care zăcea somnoros
După ce rosese un os
Fiind
Eu, omul, ce mă cred un zeu
Și l-am uitat pe Dumnezeu
Cumva mă-mpiedicai de mine
Și răstignit Te-aflai pe Tine
Păcatul meu , cui ruginit
Adânc in palmă Ți-e înfipt
Și fapta mea
-Bună ziua!
-Bună ziua bă neică!
-Al cui ești tu bă neică?
Mă întreba Moș Vasîlică.
-A lu\' Ion.
-Care Ion?De\'alde cui?
-A lu\' Ion a lu\' Micele a lu\' Gheorghe al Oprii.
-Bine bă neică să
