Doamne, m-ai răsădit atom
Ai semănat câțiva protoni
Peste un câmp de electroni
Cu radacina un foton.
Iar eu am devenit un ion
Mai pozitiv, mai negativ
Depinde doar de electron
Ce îl atrag
Oare din sufletul meu înghețat
În preocuparea de prea mult bine
Pentru sine
Ar mai putea răsări atât de puternice
De albe, de gingașe și de frumoase
Cuvinte curajoase
Care cu capul plecat
Hai la scoici băăă! Hai la scoici!
Striga unul trecând cu căruța pe drum...
Ce are ăla la caruță mă neică?
Nu știu care întreba.
Scoici .Zisei eu cam îndoit că auzisem bine.
Se strânsese
Mi-am pus într-un felinar curajul
Și l-am aprins cu scânteia lucidității
Ca să cobor pe scara sufletului meu
Ce mi-a mai rămas.
Am străbătut bezna amintirilor
Am scuturat praful
Deschise ochii
Sufletul
Și îi percepu câteva peste înfățișare
Realității
Până când se simți atât de singur în ea
Încât inchise ochii.
Închise ochii
Sufletul
Și îi gândi câteva peste
Ne-am smuls cu toții brusc din rădăcini
Fugind care încotro de pământ
Ne-am părăsit străbunii în mărăcini
Scaieții sunt stăpâni acum pe câmp
Ne-am transformat cu toții în ciulini
Jur împrejur
Cad din norii minții mele
Picături de gânduri grele
În marea sufletului meu
Ce-n valuri înspumate
Se zbuciumă mereu
Lovesc apoi sărate
Stihii negre, turbate
A inimii faleze
Ce
La voi aci, în casa bătrânească,
Era demult, n-ai apucat-o tu..
Au fost încartiruiți rușii.
Li s-a pus masa, mâncare , băutură,
Așa erau, ospitalieri, bătrânii.
Cred însă că rușilor nu le-a
Băă neică.
Pe aci, pe la noi, au trecut și nemții.
Nu știu de unde veneau și unde se duceau.
Ete se antrenau colo între pruni.
L ’ale da’ Marița.
Eram copii.
Ne dădeau ciocolată,
Pai ce băă . înainte vreme era ca acuma?
Înainte nu mancam carne așa, în toanta.
O dată pe săptămână sau de doua ori.
Duminica , de sărbători...
Luam reteveiu și îl aruncam după pui.
Dacă îl
De-aș putea fi senin
Ca somnul de copil
Ca râsul lui zglobiu
Daca-ș putea fi viu
Să-mi înfrunt gândurile
Ca muntele vânturile
Să-mi fie cugetarea
Cât e de-întinsă marea
De te-aș putea
E Soare
Arde
Tare
Afară este cald
Și simt că mor
Tu nu ești mai aproape
Să-mi spui șoapte
Tandre
Să pot să zbor.
Și aștept ca și Pământul
Vântul
Să mi se răcorească
Gândul
Afară
Era frig si mă uitam în ochii lui albaștri..
Hai că găsii doi inși pe linie la noi , aci.
Și pe ăștia abia îi gasii..
Unii au murit
Sau au îmbătrânit
Și ăi tineri s-au cam pribegit.
Abia mai
Să simți pe câmpuri vara
Mergând spre Soare seara
Amestecat miros în vânt
De iarbă,flori și de pământ
Pe pajistea înaltă
De coasă jos culcată
Culcat privind în zări
Miros de fân în
Plastic.
Haine, încalțăminte, flori sau jucării,
Mașini, televizoare, tacâmuri, telefoane,
Legume, mezeluri, fructe și bomboane,
De Plastic.
Trupuri ce se mișcă haotic, brownian,
Se ciocnesc
De ce să te cred pe tine
Mai liberă ca mine
Pasăre?
Eu merg prin nevoi
Tu zbori prin ploi
Merg printre legi
Zbori printre crengi
Eu merg prin viață
Tu zbori prin ceață
Tu mergi pe
Fluturașule zglobiu
Vreau de coadă să te țiu
Să mă iei cu tine în zbor
Să mă duci până la nor.
Și să te oprești îndată
Lângă fața-i bucălată
Să îl mângăi drăgăstos
Pe obrazul lui
Ce ți-am zis eu măi Grivei
Papuceii să nu-mi iei!
Că azi noapte tu mi-ai ros
Papucelul meu frumos.
Și mi-ai stricat mașinuța
Mi-ai întors-o cu lăbuța
Ai sucit-o pe o parte
Și i-ai ros roțile
Cred că era demult, tare demult
Când?
Nici timpul cred că nu mai știe
Pe-un lac,pe-un râu sau poate o câmpie
O salcie frumoasă se unduia în vânt,
Salcâmului de-alături părând ca să îi
Eu nu-ți doresc ce iți dorești și tu.
Când nu știu de nu gândul ți-e nebun,
Sau dacă în gândul tău tu nu greșești.
Când nu știu de nu gândul ți-e stăpân,
Sau dacă tu pe alții ai să rănești.
Foaie verde ,verde sticlă
Simt iarăși cum se ridică
Tensiunea arterială
Sună ceasul și mă scoală.
Uliuluuu de capul nostru
Plec iar la servici’ ca prostu’.
Mâncav-ar pe toți grilaju!
M-a
M-am oprit deodată în fața unei coli albe,
Rătăcit ca un explorator,
La Pol.
Rămasese înfipt în peniță un cuvânt.
Cred că destul de adânc
Căci începuseră deja să cadă
Picături de litere
Te trezești așa ,escaladând un munte
Și tragi tare, s-ajungi mai sus, în frunte
Îți înfigi ghearele cât mai adânc în viață
Ca să nu cazi, s-ajungi mai sus , în față
În fața celorlalți
Cazi așa suflete pe pământ
Ca un pui de pasăre
Și crești și crești
Asteptând vremea
Și un vânt bun
Să -ți iei zborul.
Doar dacă nu te-ai obisnui
Cu mersul prea mult
Să uiți că pasăre
