Poezie

munte

1 min lectură·28 decembrie 2010

Mediu

Te trezești așa ,escaladând un munte

Și tragi tare, s-ajungi mai sus, în frunte

Îți înfigi ghearele cât mai adânc în viață

Ca să nu cazi, s-ajungi mai sus , în față

În fața celorlalți cățărători

Și nici nu știi că-n suflet

Căzând tu poți să mori.

Deși auzi căzând mereu pe lângă tine

Cățărători în viață, ce calea nu-i mai ține

N-ai timp și n-ai dorința ca mâna să întinzi

Ca tu pierzând o clipă, să îi ajuți, să-i prinzi.

N-ai timp și n-ai dorința doar să privești puțin

Cățărătorii vieții căzuți în avânt plin

Cu fața obosită de trudă și de chin.

Ce-ți pasă ție oare de ruga lor din glas?

Tu vrei doar sa câstigi o clipă, sau un pas .

Și dacă printre ură ,invidii si sudălmi

Cu sufletul si mintea urlând pline de răni

Cu riduri mari pe față,cu scrâșnet și suspin

Cu inima împietrită și plină de venin

Ai reușit pe toți și toate să le-nvingi

Și acolo sus în frunte cu trudă să ajungi

Privește pentr- o clipă prin ochii tăi cei goi

Cum ai ajuns în frunte pe-un munte de gunoi.

001.423

Daniel Uritu. “munte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-uritu/poezie/13965819/munte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.