Cine îmi ești tu ?
Eu ?
Eu golf al liniștii iți sunt
Cu ale mele brațe tandre
Te protejez de valuri și de vânt
Și-n ale mele ape calde
Ancora ta te leagă de pământ.
Cine îmi ești tu?
Eu
Noi?..
Noi aici nu avem nevoie de îngeri!
Noi suntem zei!
Nu prea ne intereseaza , ce ne spun ei..
Cu râsete si plânsuri si gângureli si rugă,
prinzându-se de noi să ne oprim din
M-am întâlnit deunăzi în tren cu un bătrân
Nu era nici înțelept ,nu era nici nebun
Era doar un om simplu, era doar un bătrân
Cu fața încrețită de-al vieții aspru drum.
Urcă în tren cu grabă
Iar am căzut sub lemnul crucii mele
Mândria cărnii mele simt cum geme
Strivită , amestecată în pământ
Încearcă de țărână să se spele
Lemnul în drum prăfos abandonând.
Să fugă ar vrea ,
Privesc din nou adânc printre zăbrele
În față am un zid ce nu-l pot trece
E zidul plângerilor mele
Zidit din cărămizi de piatră rece
Privesc la voi uimit printre zăbrele
Și să pricep îmi este
Încerc mereu să țin cu timpul pasul
Deși sunt conștient că este -n van
Am încercat să-l imblânzesc cu ceasul
Dar e-n zadar, căci timpul mi-e dușman.
Dacă te-aștept și ești așa departe
Mă
