Poezie
Candva
1 min lectură·
Mediu
Cândva ninsese peste noi
Cu albii fulgi de îngeri
Dar i-am împroșcat cu noroi
Lăsându-i muți în plângeri
Cândva plouase peste noi
Cu lacrimi mari fierbinți
Însă eram reci ca un sloi
Și i-am gonit pe sfinți
Cândva suflase peste noi
Duh blând să ne mângâie
Am devenit prea răi și goi
Ca vântul să ne-adie
Cândva eram prea plini de noi
Dar iată cum ne vedem
Uscați copaci în fost zăvoi
Încă sperăm și credem
Cândva sufla-Vei peste noi
Făcând din nou să cadă
Lacrimi de sfinți curgând șuvoi
Îngeri albi de zăpadă
00995
0