Poezie
Toamna
1 min lectură·
Mediu
Pădurea își sulfa duhul
În valuri lungi de ceață
Maceșu aprinse rugul
Roșu, de dimineață
Frunzele lungi mirate
Ce plânse ieri salcâmul
Zăceau acum uscate
Îngălbenind tot drumul
Stejarul o creangă întinse
Tot încercând să prindă
Căci obosind prelinse
Către pământ o ghindă
Și păsări colorate
Singure sau în cârd
Grăbite , agitate
Plecară rând pe rând
Seara ,tristă padurea
Privea către apus
Cum îi dispare lumea
Foșnind în vânt a plâns.
001.026
0