Daniel Grad

   I. Visul   Era o zi liniștită de vară. Păsările cântau, vântul cald adia ușor, o vară perfectă. Se plimba pe câmpul înflorit fără să știe unde merge și de ce. Îi plăcea să se desprindă complet

Întind pana creierului meu În bezna celor ce rămân neînțelese. Încerc să arunc și un ochi Dar nu îl mai văd nici pe el... Îndind pana sufletului meu În bezna celor ce rămân nesimțite. Încerc

Mă doare umbra coastei stângi - poate am băut prea multă lumină...

ALTÃ CARTE ÎNCEPUTÃ ȘI ABANDONATÃ... DATA TEXTULUI: 29 APR. 2001 I. Prenatal 1. Întrebarea – Deschide ochii! Rămase nemișcat. Primul gând care-și făcea loc în creierul lui fusese

ACESTA ESTE ÎNCEPUTUL A CEEA CE SE VREA SÃ FIE O CARTE... O VOI PUBLICA PE MÃSURÃ CE O SCRIU, AȘA CÃ VÃ ROG SÃ AVEÞI RÃBDARE.            &nb

          III Concluzii   Bazându-mă pe cele două teorii de mai sus, aș putea scrie două cărți foarte interesante și total diferite

Þi-am dat inima mea Și tu ai prins-o În plasa ta. Îmi plăcea Am fost fericit Am trăit. Dar între timp Tu te jucai Cu inima Din plasa ta. Acum am plecat Am căutat pe cineva Care să vrea

Un nou arbore în pădurea seculară Cu greutate încercând să pară cât mai înalt Crește, crește, dar în el doar nisip Nisip... nici viermii nu îl plac Și e singur... în pădurea seculară Coroana

Un nor în zare Eliberare O stea apare Norul dispare. Steaua-mi clipește eu îi răspund. Steaua-mi vorbește eu o ascult. Steaua mă iubește eu mă întind o ating se topește mă iubește. Ce

De ceva timp Îmi tremură urechea stângă. Când trăiesc Când iubesc Sau când dorm Îmi tremură urechea stângă. Încerc să o ignor Și ea tremură mai puternic; Încerc să o opresc Și tremur cu

 Ești rătăcit. Pierdut printre străini. Mergi fără un scop printre ei. Și ți-e frică. Þi-e frică de ei. Nu îi cunoști. Nu vrei să-i cunoști. Simți cum totul te apasă și nu mai poți să respiri.

Lucruri care îmi plac mie și nu-mi pierd timpul întrebându-mă de ce - Continuitate între spații închise; Plimbări fără țintă cu privirea în gol; Cuvinte care nu se înțeleg între

  "Spaima e o dramă cu determinări exclusiv interioare, fără nici un corelat în lumea din afară. Pe plan corporal, spaima e o viciere a ritmurilor vitale; pe plan sufletesc e o

  Merg pe stradă și privesc la oamenii din jurul meu. Simt cum mă cuprinde ura, iar atunci mă înreb din nou: de ce? De ce îi urăsc atât de mult? Am spus mereu: "Urăsc oamenii, dar

Tată, de ce întorci privirea, de ce nu mă cunoști? Când te chem, de ce te-ndepărtezi? Când mă chemi, de ce nu te aud? Când mă uiți, de ce eu de blestem? Când m-ajuți, de ce nu-ți

Ceea ce am de zis nu poate fi exprimat decât în fluturi; în fluturi și săruturi. În frunze și în flori, în soare și în nori. Într-o vorbă mută sau poate într-o sută. În mâna mea pe mâna

Totul începe aici În camera goală, întunecată Linişte... Priveşte speriat,    şi totuşi mulțumit, curios,    şi totuşi

Un strop inert în vid universul oglindind în cristalul său. Sau poate o lacrimă, tristețea lumii, melancolia unei umbre de om. Un strop plutește în vid împins de lumina unei stele, pornind

Căderea deja îmi pare normală    mă uit în jos,    mă întreb cât mai e. Dar zăresc o umbră,    mă cuprinde-o speranță. M-agăț de el,    m-am oprit. E bine aici,    îmi place...    Dar