Daniel Grad

Vă mulțumesc tuturor pentru buna primire a articolului meu. Referitor la introducerea textului, menționez că am scris acest articol în iulie, după cum am scris la începutul textului (18 iulie 2003). Lunga mea absență de pe acest site - pentru care mi-am cerut deja scuzele de rigoare - a avut drept consecință întârzierea publicării acestui articol.
Referitor la Eliade, am mai publicat mai debult o biografie a sa, care însă a dispărut o dată cu noua față a site-ului (sau poate nu știu unde să o caut).
Vă mulțumesc din nou pentru comentarii și sunt foarte fericit să văd prima mea stea...

Îmi cer scuze pentru lunga mea absență de pe acest site (și-a schimbat și numele de atunci...). Sper să recuperez cât mai rapid!

Pentru o versiune mai ușor citibilă intrați pe http://lunar.nm.ru/Eliade - Biografie.htm

câteva ore de somn într-o cadă cu apă caldă
oamenii care își merită dreptul de a vorbi
muzica clasică ascultată cu ochii închiși
heavy metal, black metal, când ești în sesiune

Căderea este un simbol al vieții. Căderea, la fel ca timpul, nu poate să aibă loc decât într-o singură direcție - uneori mai rapid, alte ori mai încet; dar inevitabil în același sens și spre același sfârșit.

Dar nu te mai preface că nu ți-am mai explicat asta și altădată :)

Bine ai venit la poezie.ro!
În sfârșit te-ai hotărât să apari printre autori...
Și primul comentariu primit... Vezi că ai o greșeală la versul 9 de la coadă spre cap :))


P.S. Intră te rog pe chat

Mă bucur că ai ghicit (inconștient) intenția mea. Am scris versurile așteptând o continuare (deși ele au o semnificație bine stabilită și singure). Îmi place continuarea ta, dar nu merge exat pe ideea cu care pornisem (deși aș păstra \"te-aș alinta să nu te frângi\", dar într-o variantă fără adresare directă).

Deși am intrat m-am înscris după luarea deciziei mult comentate, trebuie să spun că nu sunt de loc de acord cu ea...
Cunosc personal cazuri de persoane care s-au speriat văzându-și numele la loc de frunte și s-au retras rapid de pe site (adică și-au șters textele, pt. că opțiunea Delete Account se pare că nu merge)
Mi se pare mult mai primitor mediul de chat, decât numele astea lungi pe care le văd aici. Îmi pare rău că nimeni nu a avut curajul să urmeze exemplul lui alooper21 (care în cele din urmă s-a resemnat, devenind din nou Paiu Constantin)

A, încă o chestie. Adaug încă un punct la cele spuse de Geta:
4. numărul de vizionări include și pe cele ale autorului însuși (care își mai citește comentariile din când în când)

Bună intenția ta, dar trebuie să fiu de acord cu Geta. Ar trebui căutate alte criterii de situare în top.

Și dacă tot sunt aici, te rog foarte frumos să corectezi numele meu (că m-ai botezat Dorel)

Sincer, sfârșitul mi se pare ne-la-locul lui... Parcă nu participă la unitatea poeziei (care nu mi se pare de loc formată din fragmente disparate, ba dimpotrivă).

Poeziile tale mă descurajează într-una. Mă întreb ce caut eu aici? Dar gândindu-mă mai bine mă încăpățânez mai mult și prind curaj. Mulțumesc...

Elia (dar și alții),
  Visul reprezintă o manifestare exterioară a stării lui Ioan. La începutul visului, este derutat, nu știe ce vrea. El se află într-o primă etapă a somnului, într-o stare de liniște totală, de pace cu sine însuși. Nu i se pare nimic deosbit în puterea pe care o are asupra lumii ce se transormă necontenit în jurul său. Totul i se pare normal. Este tot ce poate percepe el din acest vis. Nici prezența Catrinei (persoană de altfel inexistentă, Catrina este vocea sa interioară și modul prin care percepe el trezirea conștiinței în starea de vis) nu îl uimește în vreun mod.
  În a doua etapă a visului, Ioan devine conștient de puterea sa asupra unei lumii exterioare (în realitate, această lume este cât se poate de interioară, fiind o întruchipare a gândurilor și dorințelor lui – tot ceea ce îi apare în vis este el, sau mai exact modul în care se percepe el pe sine). Euforia care îl cuprinde în aceste momente, amestecată cu neliniștea gândului că totul ar putea fi doar un vis, duce la o pierdere de sine și deci la pierderea controlului conștient asupra lumii ce (aparent) îl înconjoară. Se întoarce la faza inițială de indiferență față de propriul vis. Nu mai rămân decât câteva încercări de obiecție când Catrina preia din nou controlul.
  Nu se știe cum ar fi evoluat mai departe visul. În acest moment intervin Mihail și Valeria, iar finalul se cunoaște...

  Sper că aceste rânduri sunt suficiente pentru a explica de ce visul a fost cum a fost și nu altfel. De reținut și faptul că persoana în cauză era implacabilul doctor Ioan Rusu, ale cărui vise nu ar fi putut fi altceva decât o expresie directă a propriilor stări, fără înfloriturile unei firi visătoare sau ale unei persoane cu puțin mai multă imaginație.

Florina,

În următorul capitol, \'Concluzii\', urmează să arăt exact faptul că se poate demonstra orice (după cum am demonstrat în \'I\' și \'II\' două puncte contrarii de veder), iar apoi voi arăta de ce nici una dintre aceste demonstrații nu este bună și că de fapt nu putem știi nimic cu adevărat.
În ceea ce privește afirmația că numutem cunoaștem un sistem din care facem parte, trebuie să obiectez: îl putem cunoaște cel puțin parțial în măsura în care suntem în stare să ne detașăm complet de el (mental, bineînțeles).

Iar \'Jurnalul fericirii\' l-am studiat amănunțit acum vreo doi ani.

Parcă este totuși prea puțin spus pentru superba sonată. (poate ar fi mers și \'ploaie de cristale\' sau \'ploaie de lacrimi\'? doar o părere...)

Dacă va place, atunci poate o să încerc la un moment dat să scriu și continuarea. Până atunci, vezi Visul, că este terminată.

Andia,

Mă bucur că măcar o poezie a reușit să atragă atenția și înseamnă destul de mult pentru mine faptul că te-a impresionat pozitiv. Dar să nu uităm că atunci când m-am născut eu, tu probabil compuneai deja primele poezii. Și asta nemai vorbind de colecția ta impresionantă de stele și de lincența în Litere.
Verdictul tău, \"dintr-o sută\" este cât se poate de adevărat. Scriu în general absolut orice îmi trece prin cap. Inevitabil (ținând cont de faptul că sunt un începător), doar unul dintr-o sută de gânduri va fi o poezie.
În ce privește lipsa figurilor de stil, te-aș ruga să ai totuși puțină răbdare cu un biet informatician. Eu sunt obișnuit cu concretul și mi-e greu să mă exprim în alt mod (deși îmi dau seama că în acest mod nu pot exprima cu adevărat ceea ce simt).
Oricum, m-am înscris aici tocmai pentru a asculta părerile experților. Orice critică este constructivă (atâta timp cât este și fondată).