Poezie
Soare
20 ianuarie 2002
1 min lectură·
Mediu
Căderea deja îmi pare normală
mă uit în jos,
mă întreb cât mai e.
Dar zăresc o umbră,
mă cuprinde-o speranță.
M-agăț de el,
m-am oprit.
E bine aici,
îmi place...
Dar ce!?
Simt cum alunec,
privirea lui mă împinge...
în jos!
Din nou cad,
cu mintea blocată
pe umbra aceea cu zâmbet frumos.
Și caut o alta,
mă agăț de ea,
cu timpul ajung
să cred că mă vrea.
Căderea devine chinuitoare
Vreau s-ajung jos,
să uit de ea.
M-agăț cu gândul
de orice umbră
crezând că așa
n-o să mai simt
Dar căderea devine chinuitoare
Vreau s-ajung jos,
să uit de ea.
Și-atunci îl văd:
cade cu mine.
M-agăț de el
și cădem amândoi
Eu îl împing,
el mă împinge,
mereu cădem amândoi.
Căderea deja îmi pare normală
mă uit în jos,
mă-ntreb cât mai e.
034116
0
SE