Poezie
Soare
20 ianuarie 2002
1 min lectură·
Mediu
Căderea deja îmi pare normală
mă uit în jos,
mă întreb cât mai e.
Dar zăresc o umbră,
mă cuprinde-o speranță.
M-agăț de el,
m-am oprit.
E bine aici,
îmi place...
Dar ce!?
Simt cum alunec,
privirea lui mă împinge...
în jos!
Din nou cad,
cu mintea blocată
pe umbra aceea cu zâmbet frumos.
Și caut o alta,
mă agăț de ea,
cu timpul ajung
să cred că mă vrea.
Căderea devine chinuitoare
Vreau s-ajung jos,
să uit de ea.
M-agăț cu gândul
de orice umbră
crezând că așa
n-o să mai simt
Dar căderea devine chinuitoare
Vreau s-ajung jos,
să uit de ea.
Și-atunci îl văd:
cade cu mine.
M-agăț de el
și cădem amândoi
Eu îl împing,
el mă împinge,
mereu cădem amândoi.
Căderea deja îmi pare normală
mă uit în jos,
mă-ntreb cât mai e.
034.131
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Grad
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Grad. “Soare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-grad/poezie/44700/soareComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SESEstanescu elena-catalina✓parca se vrea o cadere cu picioarele pe pamant din iluziile iubirii...iar \"el\"...eu-l tau?!
0
CB
Cum ar putea o cadere sa \"para\" normala? Cum ar putea orice alunecare in genuni sa fie privita ca un drum pana la farmacia din colt?
0
DGCăderea este un simbol al vieții. Căderea, la fel ca timpul, nu poate să aibă loc decât într-o singură direcție - uneori mai rapid, alte ori mai încet; dar inevitabil în același sens și spre același sfârșit.
Dar nu te mai preface că nu ți-am mai explicat asta și altădată :)
Dar nu te mai preface că nu ți-am mai explicat asta și altădată :)
0