Definiție
Mă doare umbra coastei stângi - poate am băut prea multă lumină...
Călătorie
Totul începe aici În camera goală, întunecată Linişte... Priveşte speriat, şi totuşi mulțumit, curios, şi totuşi
Prăbușire
Întind pana creierului meu În bezna celor ce rămân neînțelese. Încerc să arunc și un ochi Dar nu îl mai văd nici pe el... Îndind pana sufletului meu În bezna celor ce rămân nesimțite. Încerc
O stea
Un nor în zare Eliberare O stea apare Norul dispare. Steaua-mi clipește eu îi răspund. Steaua-mi vorbește eu o ascult. Steaua mă iubește eu mă întind o ating se topește mă iubește. Ce
Soare
Căderea deja îmi pare normală mă uit în jos, mă întreb cât mai e. Dar zăresc o umbră, mă cuprinde-o speranță. M-agăț de el, m-am oprit. E bine aici, îmi place... Dar
Liniștea muzicii
De ceva timp Îmi tremură urechea stângă. Când trăiesc Când iubesc Sau când dorm Îmi tremură urechea stângă. Încerc să o ignor Și ea tremură mai puternic; Încerc să o opresc Și tremur cu
Imponderabilitate
Un strop inert în vid universul oglindind în cristalul său. Sau poate o lacrimă, tristețea lumii, melancolia unei umbre de om. Un strop plutește în vid împins de lumina unei stele, pornind
Scrisoare
Ceea ce am de zis nu poate fi exprimat decât în fluturi; în fluturi și săruturi. În frunze și în flori, în soare și în nori. Într-o vorbă mută sau poate într-o sută. În mâna mea pe mâna
Tată
Tată, de ce întorci privirea, de ce nu mă cunoști? Când te chem, de ce te-ndepărtezi? Când mă chemi, de ce nu te aud? Când mă uiți, de ce eu de blestem? Când m-ajuți, de ce nu-ți
Viermii simt nisipul
Un nou arbore în pădurea seculară Cu greutate încercând să pară cât mai înalt Crește, crește, dar în el doar nisip Nisip... nici viermii nu îl plac Și e singur... în pădurea seculară Coroana
În plasa ta
Þi-am dat inima mea Și tu ai prins-o În plasa ta. Îmi plăcea Am fost fericit Am trăit. Dar între timp Tu te jucai Cu inima Din plasa ta. Acum am plecat Am căutat pe cineva Care să vrea
