Poezie
Călătorie
2 min lectură·
Mediu
Totul începe aici
În camera goală, întunecată
Linişte...
Priveşte speriat,
şi totuşi mulțumit,
curios,
şi totuşi calm...
Priveşte pereții camerei
Acela este el
acolo începe totul
Începe călătoria...
Un zgomot,
un strop de apă;
Fiorul...
Întoarce speriat privirea...
Linişte... întuneric...
Camera este goală.
Un fior de spaimă
însoțeşte gândul:
"Voi reuşi? "
Dar ce caută?
Unde să înceapă?
Porneşte spre uşă...
Uşă?
Inspiră adânc
făcând ultimul pas
Apasă pe clanță
ținându-şi răsuflarea
Voci, zgomote,
Oraşul?
Un joc de fotbal
între copiii de la bloc...
Bloc?
Înaintează încet
privind înapoi
către uşa blocului...
Voci, zgomote,
ştie ce-l aşteaptă
Jocul s-a oprit,
toți îl privesc.
Îi ignoră,
se preface că nu-i aude
Dar nu poate opri râsetele
Râsetele acelea ascuțite...
Râsete...
Toată lumea în jurul lui râde
Şi el râde
Este atât de fericit...
Toți îl felicită,
toți sunt fericiți,
pentru el...
Şi pentru ea...
O priveşte,
Este atât de frumoasă
Frumoasă...
În acest moment
i se schimbă viața...
Începe o nouă viață
lângă ea...
Este fericit
O invită la dans
Ea se ridică uşor
Rochia albă o face să strălucească
Este atât de frumoasă...
Îi simte trupul moale şi cald
în brațele lui...
Dansul acela divin...
Ca primul lor dans,
în seara când s-au cunoscut.
Se vedea în sala aceea
întunecată, plină de lume
Dar ei nu vedeau pe nimeni
Erau doar ei
şi muzica...
Dansul acela divin
durase parcă o veşnicie
O veşnicie...
Atâta trebuia să trăiască cu ea
O veşnicie...
"Te iubesc!
pentru totdeauna... "
îi şoptise pe banca aceea
când a cerut-o.
Trei ani de fericire
Aveau să se transforme
în veşnicie.
Şi a iubit-o
până atunci...
- La ce te gândeşti?
Vocea ei...
Îi răspunse scurt:
- La nimic...
Erau acolo
pe banca lor
Unde a cerut-o
Era frumoasă
Ca în prima zi
Acum opt ani...
Prima zi...
Primul dans...
Au dansat pe acelaşi cântec
După care au plecat
spre parc...
Pe banca lor...
Ea l-a rugat
Şi în ciuda bolii
a adus-o
pe banca lor...
Şi acolo a sărutat-o
pentru ultima oară...
Pentru ultima oară...
După ziua aceea,
Ziua aceea...
a rămas în pat
Nu mai putea trăi...
Privea camera goală
Întunecată...
Un strop de apă
Un zgomot...
Începuse călătoria
în necunoscut
002956
0