Daniel Bratu

Multumesc inca o data. Bajbaind instabil, cu bentita neagra a condamnatului peste ochi, printre versuri albe si putin spre gri, uite ca am dat de o mana fina, care e darnica si pasnica. Pana la muzicalitate, acolo unde imi da cu diapazonul peste nas. Nu ma pot opri, insa, din pornire si spun \"sarumana domnita\". Tot fara diacritice, scuze. Pana se deschid ferestrele, vine curentul si se schimba locatia (aiasta-i situatia).
Mea culpa de inteles ambidextru: nu e rau cu palarie, e curgator, d-ala cu basca de muncitor, cu mot, pe a. Raiul o fi el potrivit cu vegetarea sufletului, dar cu a spiritului nu cred. Si pana la el, atatea rele intentii s-ar putea sa am in drumul crescut prin luxurianta mea vegetatie de imaginatie...

Multumescu-ti Ana, esti izvor de surasuri si soapte, peste primaverile mele de alb intunecate. Sunt inca in convalescenta, dar am inceput sa umblu, cu tot cu pat si cearsafurile sale, panze de pace.
Ai gasit un vinovat, care nu exista, totusi. Nu din cauza rimei s-a petrecut boala mea. Niciodata rima nu m-a sugrumat (am observat ca nici pe tine nu te sugruma, te imbratiseaza, doar, armonios, in tot ce scrii), lipsa ei mai degraba se produce chinuit, in cazul meu.
Lipsa verbelor, da, asa e, nici nu observasem, asa tolanit pe nourasii fara sarea si piperul rimei. De aici imobilism, anchilozare. Mda, trebuie sa recunosc faptul ca observi mai multe decat pornesc eu sa gandesc a scrie, de ma minunez de cata intelepciune subconstienta am in creierul albit de vreme pe la tample.
Multumesc pentru tot, la buna citire si re.
Nimic nu-i aparent, totul se intampla sa fie.

Multumesc, Alina. In zona asta, a versului alb, pentru mine sunt multe pete \"de-ntunecimi absolutizante\". Ai dreptate, \"absolutizante\" ala pica fortat in poezica, parca e impins de la spate, da\' il mai las putintel, sa se obisnuiasca pe site si dupa aia ii fac un vant de nu se vede. \"Mireasa\" imi place de ea si parca n-as da-o deoparte, imi pare simbolul \"blank-ului\" in care am intrat de o vreme. Mai stau si cu ea pret de-o seara.
In rest, multumiri inca o data, bucuros e sufletul meu ca ti-ai aplecat privirile, tu, o clasica a modernismului poetic, peste aceasta \"albitura\" diforma si anchilozata a mea.

Eu cred ca este o greseala.Momentul de reculegere a fost candva. Acum e vremea cantului, a strigatului impotriva. Intelepciunea cainelui batut nu ajuta mai mult.

Am ezitat mult. Textul a fost publicat o data, intre poeziile participante la concurs si mi-a fost si greu dar si usor jena sa-l mai transcriu la pagina de autor. Am observat, insa, ca majoritatea participantilor si-au inscris, voiniceste, poeziile, inca o data, scoase din aglomeratie. Intr-un fel, chiar e justificata repostarea, pentru ca in subsolul paginii de concurs n-au mai incaput comentariile (si cred ca nici nu mai era cazul acolo) ci numai felicitarile.
Pe langa repostarea fidela, am tinut sa adaug si subtitlul \"Umbre de otel\", care face trimiterea catre pasarile de otel ce au spulberat turnurile gemene clipelor de groaza din 11 Martie. Grafic, poezia este scrisa ca umbra pe asfalt a unui vultur, pasare a mortii.
Stiu ca mi s-ar putea reprosa o anumita lipa de tact (cel putin) prin \"utilizarea\" subiectului si expunerea sa in concurs. Dar intentia nu a fost de castig pervers ci, asa dupa cum sesiza si Felicia-Floris (da, versurile imi cantau liturgic, cu bilet numai dus, imbracate in negru), de neuitare, de expunere-sinteza (multumesc Bogdan-inonu) a unor sentimente de durere si revolta. Seismul interior simteam ca nu este drept sa ramana ascuns, fara glas, in mine, Madalina.
Maria, steluta ta a aparut, statornic, dupa ce apele de rosu au ingrasat pamantul. Ma bucur pentru ca am reusit sa te surprind, ca nu \"m-ai ghicit\", dar si pentru ca ai sesizat faptul ca versurile sunt libere, pot fi asezate in oricate cuiburi si culcusuri de plus.

Madalina, Maria, Felicia, Bogdan, multumesc mult pentru comentarii, pentru stelute, pentru trecere.

Frumoasa conjugare.
\"De sunt undă,
fii tu râul
în care îmi astâmpăr setea
lunecând cu vremea\" are un farmec de lumina ravasita.

Fost-a el prins in drumul catre Tisa,
sau din patucul cald a fost saltat?
E-atata larma despre gurul deputat
ca nu mai stiu de BRD-ul plansu-MISA.

La multi ani ! Florina, de ziua ta si-a florilor ce numele ti-l poarta.

Replica la comentariul: Sunt cuminte, / iaca vin...
al lui Ion Diviza


Nu de Muz(a)-are nevoie
Elia ci, fara voie,
doar de-un mus sa-i spele puntea
visului pribeag, cu fruntea.

Ion veni acasa mai devreme,
cu flori in brate si neanuntat,
in gand cu dulci, de neuitat poeme,
dar s-a oprit. Pe usa: \"Ocupat!\"

Dara, ti-am multumit pentru comentariul pogorat cu atata frumoasa delicatete asupra \"microurilor\", in primul rand. Si pentru Blaga. Ti-am spus cat de aproape sufleteste ii simt poezia. Citind noul tau comentariu, mi-am inseninat inca o data ziua.
\"Visand, intrezarim prin doruri/albastre-n pulberi aurii/paduri ce ar putea sa fie/si niciodata nu vor fi\" - scuze daca memoria mea plina de capricii a uitat sau a schimbat ceva.
Cat despre Eliz, inca nu stiu ce sa cred. Am banuit ca este o clona a vreunui razbunator, fugit din calea mea si ascuns in gaura de sarpe cu ochelari de soare, o perioada. Atacul ei (lui), eu spun ca nefondat, a preluat, oarecum, anumite idei de-ale mele, exprimate in unele comentarii, de acum vreo luna, prin care ma declaram partizan al poeziei scrise in dulcele stil clasic, aflat in posesia rimei si ritmului. Era ca si cum un adept al versului alb, suparat pe frazele mele anti \"alb de spitale\", m-ar fi pandit si, sub aura anonimei Eliz(care nu are alte texte sau comentarii pe site), plin de nerabdare, m-ar fi atacat atunci cand, citind la repezeala poezica, fara sa observe ca totusi exista rima si chiar ceva ritm, ar fi considerat ca m-am abatut de la crezul exprimat, chiar cu armele mele (oarecum modificate semantic si ortografic).
Mai este si o alta varianta, in care am inceput sa cred. Eliz este o fetita indragostita, care se afla in cautare de poezii rimate si ritmate, bune de oferit in dar alesului inimioarei sale. Modul sau de a citi, urechea obisnuita numai cu anumite ritmuri gen house, hip-hop sau manea, au facut-o sa-l apostrofeze, cumva, pe Virgil, ca a pacalit-o cu acea alaturare a randurilor mele de cele ale lui Eminescu si Toparceanu. In fine, nu cred ca va mai ajunge sa-mi citeasca sfaturile mele de bunic artagos. Sau \"mustruluielile de bunic sfatos\".

Radu, in legatura aspectul prezentat, avand in vedere si faptul ca am mai primit semnale de acest gen, cred ca ar trebui ca pe prima pagina a site-ului sa existe o trimitere spre o colectie de versuri special destinate cautatorilor de versuri construite in ritm si rima, pentru diferite ocazii (zile de nastere, Valentine\'s Day, Dragobete, 1 si 8 Martie, Paste etc.), asa cum are yahoo felicitarile. Ca, spre deosebire de ceea ce spunea micuta (micutul) Eliz in comentarii, exista o multime de realizari de acest fel pe site si e pacat sa-i lasam pe distinsii cetitori sa se chinuie cautand in zadar (fapt care le poate genera strigate de indreptatita nemultumire tastate drept comentarii, dupa cum s-a vazut). Parerea mea.

Eliz, scuze ca te deranjez (stiu ca pentru tine deja vorbesc singur din cauza de boala psihica de insectar), dar taman dupa ce imi jucasem cu mare succes de casa rolul de bunic sfatos in ale gramaticii, umflat ca o panza de caravela in vantul inchipuitului succes si deplinului inteles, am comis-o tocmai in comentariul adresat lui Radu PoeZeus.ro bagand intre gratiile singularului un verb care se cerea dat la multiplicare. Drept pedeapsa, ma dau singur la Gazeta de perete, la \"Asa nu!\".
Deci, Eliz, ai grija, nu se spune: \"N-ai observat ce succes are Big Brother si casele cu pereti de sticla ?\" ci
\"N-ai observat ce succes au Big Brother si casele cu pereti de sticla ?\". Pentru asta, bunicul isi taie din portia de mahoarca si iti da 10 mii lei, sa-ti cumperi un caiet tip I. Dar numai daca imi promiti ca toate filele i le vei umple cu urmatoarele cuvinte: \"www.poezie.ro\". Pa, vezi sa nu-mi cheltui banii pe seminte de floarea soarelui.

Stiu ca deviza ta, epigramist sonor,
ti-o vei schimba, de-n zori mai vii spasit,
caci tot spunand povesti, la nesfarsit,
inevitabil ajungi prozator.

Plecat-a dupa pasari, bun ornitolog,
sa-i faca mandrei lui inel cadou,
dar cand s-a-ntors nu mai era si-olog
la alte pasari a plecat, din nou.

Radu, scuze pentru intamplare, multumesc de ajutor, dar cred ca este mai bine asa, sa se vada. N-ai observat ce succes are Big Brother si casele cu pereti de sticla ? Chiar daca se uita cineva mai \"zbanghiu\" si mai \"sasiu\", de aici n-are ce invata rau. Dimpotriva. Stiu eu ce spun. dar, pana la urma \"faca-se voia Ta\".

Dara, scuze ca ale mele cuvinte sunt toropite, prea obosite, fata de multumirea ce din ele ar fi trebuit sa cuvante. Nu stiu cat si cum aduce de mult cu Blaga, dar daca nu m-oi fi ghicit ca apropiere de text, macar ca preferinte sigur m-ai lovit. Mi-am adus aminte ce mult e de cand nu l-am citit. Si cat de mult mi-a placut \"Visatorul\". Cat despre Eliz, am observat ca, in timp ce eu ii \"pritoceam\" raspunsul, tu deja iti exprimai o parere asemanatoare. Multumesc.

Caterina, iti multumesc mult si iarta-mi dorul de razboaie, toate fandarile crancene sunt mai degraba prefaceri, pasi de balet. Am preluat tonul tau si am mimat surprinderea, sperand sa inmultesc numarul \"carligelor\" spre textele mele. Asta sunt, uite cum am dat jos coiful si sabia am pus deoparte. Sa dai cu mila, ti-am spus. Daca n-ai sulite (chiar si in ochi), ia de la mine o floare de camp.

Eliz, scuze ca n-am avut de unde sa stiu ca esti fata, ca te-as fi discriminat pozitiv de la inceput. Avand in vedere ca esti nouta pe acest site, care nu trebuie confundat cu Mirc-ul sau alte chat-uri nocturne televizate, trebuie sa iti ofer cateva precizari:
- inteleg faptul, din ceea ce ai reusit sa scrii mai devreme, ca iti place rima si ritmul, ca numai textele care le contin ar trebui sa fie numite poezii si ca, vrand sa citesti ceva de acest gen, nu prea ai gasit pe aici. Ai fi putut posta acest comentariu la alte texte, de poezie moderna, fara rima si ritm, intr-adevar, dar tu ti-ai gasit sa te dai in spectacol tocmai la \"microul\" asta necajit al meu, sa rada pana si greierii de tine. De ce spun asta? Fii atenta:
Liniste

Liniște, doar undeva, pe-aproape de buze,
se tânguie dinspre iarbă un greiere,
ca un mic muezin îngenuncheat,
aproape zdrobit de tăcere și frunze.

E liniște densă ca ceața,
acum peste noi trecând norii
în udă răsuflare se-ncarcă
trupul tău dimineața.

Îmi apeși cu un deget cuvintele
și ele adorm,îngropate în rouă și miriște.
Ca un greiere mă tângui în somn încă visându-te.
Liniște!!!

E exact aceeasi poezie, dispusa altfel in pagina. Ce zici, parca are mai multe rima, nu-i asa. Cu \"musiu\" ritm e mai greu, dar se poate aranja, o sa vorbesc eu cu el. Rima si ritmul trebuie sa vina din interior firesc, nu sa intre ca-ntr-o scobitura de teica muzicala, gen manea, al carei fana infocata cred ca esti. Scuze ca te-am facut sa citesti atat de mult text. Sper ca nu ma vei dai in judecata pentru vreo fractura de neuron :).
- nu am urmarit sa fac parte dintre prioritatile tale, n-am nici o pretentie sau dorinta in acest sens, tu ai dat buzna in aceasta pagina, in conditiile in care nu aveai absolut nici un alt text pe site. Am observat ca ieri aveai trecut drept oras de resedinta Baia Mare, astazi te-ai mutat la Cluj. Stilul asta smuls imi pare cunoscut, are tot parfum de Baia Mare, dar parca acum nivelul este mult prea scazut. Sa fi ajuns arta travestiului si prostirii la asa nivel ? Sau clonarea asa imperfecta ? Nu cred, totusi.
- nu am mai scris despre insecte, Eliz, decat intr-o alta poezie, cea precedenta, ca un omagiu adus primaverii ce nascuse in mine. Si chiar daca s-ar fi intamplat sa scriu numai despre insecte, tot n-ar fi fost vorba de boala psihica, ci despre pasiunea microcosmosului. Caci, pana la urma ce suntem si noi, oamenii si femeile (sau fetitele, Eliz) care ne tot certam acum, fata de Univers, de Timp ? Nu tot niste insecte ? Daca ai fi citit mai atent, ai fi observat ca aceste doua texte, din vreo 50 postate de mine pana acum (printre care si 4 de proza, aici m-ai prins) au ca subtitlu \"microuri\", adica despre chestii mici, nepretentioase. Si chiar daca am scris despre insecte, versurile bateau undeva mai departe, vorbeau despre dragoste, involburata sau senina. Iti vei da seama mai tarziu, daca vei citi mai mult si vei creste mai frumos decat ai inceput.
- esti prea grabita, nu te obliga nimeni sa-ti lasi \"superbele\" ganduri pe aici, daca simteai ca n-ai timp sa scrii corect despre asta. Tine minte, scrisul e o carte de vizita, modul cum te exprimi arata cine esti, de fapt. Graba asta de care vorbesti pare mai mult o incercare de ascundere sub pres a murdariei, de care nu te-ai dezbarat nici in ultimul comentariu.
- ai intrat pe pagina textului meu, nu pe pagina lui Virgil. Comentariile de aici trebuie sa se refere la textul postat si trebuie adresate autorului, nu sunt ca intr-un forum sau chat in care poti discuta cu oricine orice, daca te lasa bunacuviinta. Ai observat ca Virgil nici nu te-a bagat in seama, era si normal, din doua motive, primul spus anterior. Al doilea motiv este cel referitor la valoarea comentariului tau. Nimeni de pe chat-ul asta, care a reusit sa-si posteze macar un text acceptat (inclusiv cei 95% de care vorbeai), n-ar fi reusit sa se coboare atat de jos. Eu am acceptat si ti-am intins o mana. Pe care acum vad sange, de la muscatura.
- nu m-am asemuit eu cu cei doi mari poeti si nici macar Virgil, pana la urma. El a vrut sa spuna ca textul meu pare se apropia de aerul celor doua inaltimi (un mai mare si una mica, totusi), asta a fost parerea lui, pe care eu nu i-am aprobat-o in comentariu. Trebuia sa citesti acel comentariu, dar bineinteles ca n-ai avut timp si nici concentrarea nu te-a mai tinut. Nu vreau sa seman cu ei, vreau sa-mi creez un stil propriu, dar inca sunt in cautare, am scris texte de tot felul, dar inca nu am ajuns la un anume gen, nu m-am stabilizat, ca sa zic asa si ca tu sa intelegi.
Aici, in poezie.ro, e un atelier de poezie, nu cred ca este o lume a valorilor in care tu crezi. Valorile tale de acum peste ceva timp vor face \"poof\" si vor dispare in marea mocirla a lucrurilor fara sens. Dar nu se stie, orice fiinta mai are o sansa. Mi-ai adus aminte de o fetita crescuta de lupi, care nu stia sa vorbeasca, dar maraie si musca bine. Asta ai invatat pe Mirc, cred. E bine, inseamna vitalitate, dor de viata. Hai sa inveti si sa cuvantezi, te rog. Pana dincolo de litera z.

Caterina, iti asteptam trecerea, imi pregatiseam armura, sabia o izbisem, incinsa, de nicovala si am zis ca sa vezi ce turnir trag eu cu aceasta Ioana d`Arc ratacitoare printre randurile mele de iarba, obosite si plecate catre primavara. Dar, cand colo, ce sa vezi, laude mascate. Cred ca ai trimis inainte numai calul, am auzit ca in turniruri si caii isi puneau masti, dar mai mult de carpa, sa nu se sperie, (asa cum am auzit ca fac si astazi unii mascati). Vrei sa ies eu putin din garda, sa-mi dau coiful jos si sa ma izbesti in moalele capului. Dar chiar de-ar fi asa, sa dai cu mila, macar un cantec tanguit sa pot canta.

Mircea, mie imi place cum le iei tu asa, in spinare, ca pe picioare, filozofeste si apostoleste, dar nu chiar tot ce zboara se poate manca si nici tot ce doarme nu-i musai sa nu poata canta. Mai, si era asa liniste si bine pana a calca tu pe aici...Ai grija la cizme, ca sunt sparte si poti sa iei apa la sosete, ca s-a dat drumul la aspersoarele de la coloana de irigatii. Si se uda cizmele la interior. Si nici un greiere n-o sa-ti mai cante, decat asurzitor, in boxe, odata cu aia de metal greu si parul lipit de frunte si pereti.

Mai Eliz (ciudat prenume, barbatesc - oare ?), care te ascunzi numai sub puncte si x-uri, eu cu tine nu prea am ce vorbi, ca vad ca nici tu cu mine n-ai, tu ai cu Virgil, dar cred ca nici Virgil nu are nimic cu tine, ca tu esti cam ratacit pe aici si de alfabet habar n-ai, iar sa scrii ortografic nici atat. Da` eu spun ca e bine ca te-ai aratat, vei ramane aici ca la o gazeta de perete - insectar, sa te vada lumea, sa rada de tine si de umorul tau involuntar, venit direct din aratura. Vor muri ei vreo cativa greieri, sub lama plugului tau civilizator, dar macar o fac spre binele stiintei.

Simona, scuze de intarzierea raspunsului, dar comentariul tau a fost trimis cu efect intarziat, ca o centrare covrig si s-a ascuns pe dupa alte comentarii, pe care le comentasem deja. Mi-au placut mult darurile tale. Se potrivesc si ele cu starea care a generat versurile din text.
Pacat ca nu-i cunosc pe cei doi cetateni de bine care au scris chestiile alea traznet, recunosc asta spre \"rusinica\" mea de `telectual, cum bine imi spunea cineva. Ba, totusi, pe Dimos asta parca l-am vazut ieri in statia de tramvai din Copou, striga cat il tinea gura, de se blocase circulatia, la o fatuca faina. Ea ii soptea \"ssssst, taci ca ne aude lumea\", iar el, rau tare, tipa cat il tineau bojocii \"HAI SA TACEM !!! HAI SA TACEM !!!\"
Asta mai de-al doilea, Eric, m-as mira sa nu fie fotbalistul ala suedez de pe vremea WM-ului, din celebra tripleta Gre-No-Li, care degraba adormea fundasii cu fentele sale de corp si dupa aia ii mintea ca le da daruri dar el le scutura, de neuitat, plasa portii cu mingea aia grea cu siret care cand iti cadea in cap te durea \"testosul\" de nu mai reuseai sa citesti nici un vers de poezie desteapta d-a altora.
Am observat ca esti din Iasi si ca ai merita sa vii si tu la Cenaclul nostru saptamanal, al virtualilor si virtuosilor. Hai la Bursa, la terasa, unde-i vin si iarba grasa. Duminica asta, la ora 17.00. La buna vedere, citire si recitare.

Ca un fluture cu față de greiere, m-am trezit zbânțuind arcușul pe la pagina asta de mare suflet. Mi-am umplut aripile cu praf auriu și cântecul de blândețe și floare.
Mulțumesc pentru găzduirea privirii și inimii în acest sfânt lăcaș al iubirii de primăvară.

Gabriela, e frumoasă poezia, dar nu știu de ce, deși este despre primăvară, parcă îmi iernește gândurile și-mi acoperă miriștea cu ondulații de grindină.
Să mă fi necăjit versul: \"ne mai ramînea un tăciune pentru vise nearse\", sau:\"urma să plouă mai înalt ori mai jos \"
\"sau poate doar mai întîrziam cu o viață.\" ? M-au necăjit, dar taaare mi-au plăcut.
La bună citire și veselă împrimăvărire.