Poezie
Linii și orizont
cronica alba (II)
1 min lectură·
Mediu
Păsările se roteau,
flăcări negre
urcate din sud,
deasupra râului
vegetam noi,
spirit și lava.
În linie, cu pași pierduți,
ne măcinam în timpul gol,
ca-ntr-un bazar de amărâți
dădeam un vis pe câte-un pol,
eram iluzii de un ceas
sau, mai puțin, incendiar
ne contopeam de bun rămas
de rămas bun n-aveam habar.
Atunci
am vazut râul
ca o armură lucind,
iarba, vegetarea spiritului,
iar păsările, păsările acelea mari,
rotindu-se buimac
deasupra sufletului meu
Singur,
sunt martor al orei exacte,
e dimineață și
ape-mi îngână litania.
043.224
0

O singură întrebare (înțeleg că nu ai avut diacriticile la tine): “raului” e râului sau răului? Sinceră să fiu aș înclina către o a treia variantă: raiului. Și asta deoarece ar putea sugera o locație numai bună pentru…vegetarea (sau vegetația?) sufletului :)
In linie, cu pasi pierduti,
ne macinam in timpul gol,
ca-ntr-un bazar de amarati
dadeam un vis pe cate-un pol,
eram iluzii de-un ceas
sau, mai putin, incendiar
ne contopeam de bun ramas
de ramas bun n-aveam habar.