Daniel Bratu

Ce sa mai incolo si incoace, eu am vazut ca s-a intamplat bine si frumos ce s-a petrecut la Pogor. Ne-am bucurat si ne-am intristat, am recitat, ne-am balbait, ne-am emotionat, am cantat, dar toate astea le-am facut impreuna, cu sufletele adunate manunchi si asta mi se pare cel mai important. Nu suntem singuri. Nici Magister (chiar si asa, cum mi-a ramas pe retina, pravalit in scaunul sau cu 3 picioare inegale de bun simt) care, bagat prea mult in seama incearca din rasputeri departarea.

Gabi, taman ce plangeam pe mormantul ingropatei cronici scrise ieri, la ceas de seara si printre uitaturi strambe la meciul de retras bacii (Gica Popescu, mare fotbaliator roman, nu cred ca-l stii, da el te stie, ca a citit bodyguardul lui poeziile tale din Sympozionul iesean), cand ai aparut tu si frumoasa steluta. Mi-am sters lacrimile de dusa cronicuta si am purces la gandit despre continuari.
P.S. N-are fata de prefata sau postfata, acolo se cere conciziune si preciziune.

Florina, ma indemn la scris greu si doar atunci cand ma patrunde cate un fior electric pe la cerebel. \"Per aspera ad astre\", cum ar spune simpaticul, sensibilul, finul, dragalasul, timidul, inteleptul, gingasul (si nu numai) magister (si nu numai). De data asta asupra mea s-au Pogor(at), dinspre voi, cei care ati fost prezenti, o sumedenie de fulgere purtatoare de inspiratiune.

P.S. credeam ca numai costumul de mare tinuta si cravata (de pionier) ma imbraca indeajuns de bine, dar o fi si-asa, daca tu zici de versul in rime

Claudiule, jos palaria in fata la prefata si postfata si cuprinsul frumoasei tale prestatii muzicale si poetice. Te-am tot agasat eu saptamana trecuta prin chat cu vorbe despre cantautorul care esti, dar la cenaclu mi-ai impresionat scarita muzicala a urechilor cu glas si ghitara de poveste. Fie-ti talentul binecuvantat.

P.S. urmarea cronicii, intr-o alta postare si prezentare, zilele urmatoare.

Mulțumesc Elia, e loc destul în Casa Pogor, asa că îți rezervam un loc pe centru, cu vedere la Prutul podurilor de flori, iar noi vom sta în \"colțișor\" să te ascultăm, că prea ai lipsit nemotivat până acum. Nu-ți face griji nici de rime(luri), poți plânge fără grijă, dar numai de bucurie.

Te-om aștepta la toamnă în pridvor,
\"înfiptă ești în inimile noastre\"
cum marea e în frunzele albastre,
nu plânge, fi-vom toți în \"colțișor\".

La bună citire și vedere

Cam asta e datul cuvintelor, sa se invarta-n spirale, bezmetice, impatimite de muscatura si durere.
Nu le opri, lasa-le sa zburde, chiar si cu unghi schimabt, in rotocoale.

La buna citire

- ma bucur ca prima parte a poeziei este \"absolut delicoasa\", desi eu am vrut sa fie, contrar sfaturilor Alinei, \"absolutizant\" de delicioasa;
- \"amaruia picurare\" se leaga de ciresele negre, care puse una langa alta trag dungi de zebra pe fata alba de flori a anotimpului, care alb si el face legatura cu ninsorile altui an sau altui timp;
- iunie mi se pare o antecamera a verii, asa cum primavara este un culoar de zbor spre caldura, spre soare, spre coacere si fruct;
- \"albul\" nu mi se pare pleonastic, totusi. Eu cred ca se adauga frumos impresiei de legare a anotimpurilor, de contopire.
In curand voi posta una din variantele compilatiei \"Anotimp in gradina sufletelor pereche\", in care versurile, cuvintele de aici s-au imbogatit cu cele din poezia Cameliei Petre. M-as bucura sa-ti placa, cel putin la fel ca acum, in aceasta prima si neimbinata varianta.

Multumesc pentru analiza si trecere,
Daniel

Nu stiu cum e treaba cu nascarea de pui vii, decojiti, dar mie imi pare ca aici ai dat nastere unei frumoase si sensibile poezii, in care chiar despre asta e vorba, de creatie, de cautarea in plinul fanteziei tale, in fantana miracolelor si metaforelor.

Multumesc Maria, pentru saltarea in pagina, dar acum, cand lumea ma vede si ma arata cu degetul, parca simt nevoia sa schimb ceva din varianta. Numai un cuvintel, te rog, daca se poa\': in loc de \"prin lacate iedera iarba fiarelor dadea zbor\" mai plinut de sensuri si mai armonios ar fi \"prin lacate iedera iarba fiarelor descuia zbor\".
Multumesc, draga noastra regina a colinelor inzapezite de flori.

Tie iti vine bine si ranjetul, Andrea. Pentru mine ranjetul tau e luminarea de neatins a surasului.
Nu stiu cum e in alte locuri sarbatorit 1 Mai, dar pe meleagurile carpatice cam asa am vazut eu ca se intampla. Nici mie nu-mi place toata sarbatoarea, doar anumite parti ale zilei, mai ales cand isi incepe sfarsirea.
De-abia astept sa citesc romanul. Pa si... spor la munca (scris).

Multumesc, cu prietenie si la buna citire,

florile ele miresmele cresteau linistea lor
priveam trupul tau cum fiecare gand
un izvor
de alba lumina verde pal curgand
prin lacate iedera iarba fiarelor dadea zbor

Nu sunt mărgele de sticlă versurile și nu pare un joc poezia asta a ta. Este îngemănare bine reușită de haiku-uri, instabile ca forma și simboluri, dar care se leagă într-un fericit și misterios mod feminin.

\"Există ceva special
în liniștea de la miezul nopții,
mareea sufletului\"

Tu mi-ai adus mai mult decât un surâs cu gândurile tale, Camelia. Iți mulțumesc pentru urări și pentru poezia trecerii tale de prințesă a versurilor.
Nu mai am timp să spun decât ce simt acum in suflet: \"râde iarăși primăvara\"

Mulțam de neodihnita trecere pe la microul ăsta care, din păcate pentru el și praful așternut desupra aripilor sale, răsare fără a semăna cu gândurile și stilul tău.
Nu am timp să-ți descriu ce am vrut să spun în cele câteva versuri, așa ca te rog să mă crezi pe cuvânt că este mai mult decât o secvență a vreunui experiment sau delir. Nu-i vorba nici măcar despre \"delirium tremens\", o boală care trece.
Altele trec mai greu sau niciodată.

Andrei, multumescu-ti de trecere si de luare la ochi a textului meu. Initial am vrut sa fac ziua asta (1 MAI) de ras si s-o disec in versuri parodice. Dar, pe masura ce pana mea lasa urme pe coala, spiritul satiric s-a mai domolit. Au ramas cateva bombeuri, dar in aer numai, n-au mai atins fesele sarbatorii, decat ca mangaierea frunzelor de dafin. Cliseul cu \"plastic - bombastic\" l-am urmarit in mod special, taman pentru a baga in zeama defilarii de versuri si timpurile noi. Alte clisee or mai fi ele, dar cred ca ai auzit si tu ca tot ce se spune si se va spune s-a mai spus stiindu-se asta. Cliseele sunt de obicei alb - negru. Antagonice, filmeaza progresul, in permanenta color, al spectatorilor, la o prima si placuta trecere.
Multam inca o data.
La buna citire. Si ochire.

Imi place ca-ti place poezia. Mie nu prea mi-a placut de ea, era sa o las orfana, sa o dau la un stabiliment de specialitate.
E un copil chinuit, iesit acum ceva \'j de ani dintr-o intamplare de negura, de care am vrut sa scap, sa-l las pe site, ratacit, pentru a uita drumul catre casa. Dar s-a intors, dupa ce a absolvit cursul de fecioara cu barba albastra, bacoviana.
Uite, poti sa o infiezi, pensia alimentara o platesc eu in continuare. No problem.

P.S. Multam pentru diacritice, dar \"canta\" ala al fetei e la timpul trecut.

:)

Cristina, daca nu \"rezonezi\" cu poezia, e greu, imposibil chiar de facut traducerea. Poeziei. Asa ca multumesc frumos, dar nu.
Eu cred ca nu \"se ezista\" nici o \"agramaticalitate\" in titlu. Si crede-ma, de multe ori sunt mai catolic, in privinta asta, chiar si decat o infanta (\":p\").

Scuze daca verbul meu salbaticit de furtunoasa asezare a bastii pe tambalul zilei de 1 Mai ti-a pricinuit suparare. N-am vrut asta. Dimpotriva.
Tu nu stii sa bati campii, le mangai ierburile, chiar si pe cele rele.

Eu te stiam o buna avocata a poeziei sub forma versului alb (comentariile de la \"Ma prefac\"), d-aia am indraznit sa banuiesc invinuirea rimei de sugrumari. Ca altfel, n-as fi cutezat macar sa marai.
Deh, pana la urma dreptatea e de partea celui care ajunge primul la ciorchine.
Multumesc, iti sta bine in armura si crucifix.

Sorin,
La multi ani! iti spun si eu, precum intreaga natie \"cetitoare\" si \"interpretatoare\" de Caragiale. Daca pana acum nu am citit prea mult din textele tale, de-acuma voi da buzna.
Maria, multumim, e un apostolat greu critica literara, de multe ori, spinii si crucificarea sunt mai aproape decat frunzele de laur. Critica ta are, insa, avantajul si stiinta poeziei.

Interesant. Citind, mi-a rasarit in crangul mintii doar o gaza (un hap-chu, noroc de racoare):

gargarita ri
ta zboara-n poenita
lacrima miresei

Bre, da si mie tare imi placu. Lina, melodioasa, asa cum numai un as al poeziei in dulcele stil clasic sau un corifeu al epigramei poate reusi.
Vazand eu ca melancolia e intrerupta de anumite \"zâmbete bufone\", m-am gandit ca ar mai fi loc de-un rictus:

Pe aleea-ntunecata el zarea venind lumina
si-alerga intampinand-o far\' sa ia in seama sina,
din tunelul de sub munte il intampina cu brio
trenul vietii si manevra steguletului de-adio.

Mi-a placut cel mai mult:
\"pe aleea de lumină tu erai un sens albastru\"

si cel mai putin alaturarea :\"cu radieri\"

La buna citire,