Daniel Bratu

Lexicul poeziei sugereaza simplitate si tesatura fina. Verbele aflate la participiu, numeroase in prima parte, induc o stare de tihna, meditativa. Tonul, respiratia ampla a versurilor, succesiunile aduc aminte de Blaga (\"Copilul rade:/ iubirea si inelepciunea mea este jocul/Tanarul canta:/jocul si intelepciunea mea este iubirea/Batranul tace:/iubirea si jocul meu e intelepciunea\" - citat aproximativ). Gradarea temporala a lui Blaga, de tip vertical, e inlocuita cu o gradare orizontala a starilor afective, cu dedublari succesive. Sensurile metaforice imprumuta versurilor o aura fluida, care inalta corpul sonor al cuvintelor. Constructiile enuntiative, aparent reci, sunt incarcate de sensuri si plus afectiv. Poezia exprima, de fapt, un profil psihologic complex, specific feminin, cu o combustie spirituala intensa, ascunsa in transferuri.
Finalul poeziei imi pare atins de aripa de aur a superbiei:

\"o va iubi tacit dincolo de un decor anume
potrivit cu timbrul său feminin si imaginea sa plastică
uneori în alb
și alteori, când se stinge lumina, pe negru, îi cade
damă de foc…\"

Obs: - virgula dupa \"intredeschise\" (versul al II-lea);
- \"spini nadusiti\" - alaturare \"ni na\" usor deranjanta;
- \"izvoras\" - diminutivizare inutila;
- din versul \"purtând numele ventricular drept al iubirii sale\" ar trebui amputat acel \"ventricular\", care nu ajuta constructiei incepute in versul anterior.

*Imi cer scuze fata de acest text pentru ca, din cauza lipsei acute de timp, comentariul meu nu este destul de elaborat pentru a-l insoti cu steluta cuvenita.

Glasul său e chiar ca trenu`,
Epigrama-i înfioară
Norii grei de spaimă-amară.
Unul e Maestrul Genu!

La multi ani, maestre Mitica!

Ralu, dor din dor se coace versul si-nmusteste universul, cand pe struguri iti e mersul.
Multumesc

Ioana, ai reusit performanta sa ma faci sa-mi placa si mie de poemasul acesta pricajit, asa cum este el, vaduvit de inaltimile celeste si curatat de adancimile magmei centripete inconjuratoare.
Multumesc, incantat si eu, de primele tale semne pe ferestrele de abur ale \"carciumilor\" mele.

Vlade, recunosc, Vladul acela tu erai. In superficialitatea mea, ca un om tulburat de aromele vinului ce sunt, nu am observat decat ca tie iti place berea.
\"Sa fug nu pot, sa stau nu vreu, sa-i spun ca nu mai fac nu crede...\"

Dana, multumesc pentru steluta si pentru comentariul tau de suflet si gand inalt. Nu-i chiar parodie, da, e numai o autoparodie.
Nu prea am cum sa-l scot pe Pavel Stratan din text, ca de la el am \"imprumutat\" ritmul (\"Tata\"). Cindarella s-a nascut prin cantec, un biet cantec de crasma.

Simona, multumesc pentru comentariu (berea e deja neagra de suparare, in frigider si te-asteapta) si pentru sfaturile bune, de care eu oricum n-o sa tin seama. :)

Vlade, o sa scriu si un \"poemas\" de care zici tu, dar pana termin butoiul mai am de \"muncit\" aici.
Si raul si binele trebuie sa traiasca. Hai sa traim (eu rau, tu bine)! Noroc!
Multumesc, si numai ganduri bune.

Florin, multumesc, sa stii ca mai e vin in butoi. Chiar vorbeam cu Vlad, sa ma ajute, dar lui ii place berea, asa ca nadejdea a ramas la tine. Cat despre restu`, nu-i problema, ca de cantat iti cant eu Cindarella, iar de pastrama fac rost imediat. Psst.
Se-aud umbre la poarta. Tine butoiul, pana ma intorc.

Dana Stefan sintetizeaza poetic, ne amesteca in orizonturi si ne ofera culoare de chivot superb caramelizat, Claudiu Banu confirma exegetic bunul sau simt literar, surprinzand, cu tonus, antiidealizarile poetei si somptuozitatile sale metaforice, iar Maria Prochipiuc oglindeste componistic, recenzand atitudinile functionale.

Felicitari autorilor!

La multi ani, Simona!

Poezie combinata, alaturare de stiluri, reflectarile poetice predau o integrare morala sensibilizata plastic, cu accente mistice. Ambiguitatile ironiei sunt amputate, cu nobil gand convertit in idealizari suave.

Felicitari, Maria!

La multi ani si frumosi, Floris!

Florile-si cern in surdina petale,
Lin, drumuri desfac in balsamuri egale.

Ochi - rani de lumina si dor de-ascunzis,
Reci pleoapele-si cata in iris frunzis.

Icoana de ganduri sunt anii, aripa
Sapand ruginie prin zbateri de-o clipa.

La multi ani! miresmelor tale de lacrimi si foc, Dara.
Ne-am regasit printre cuvinte si ganduri.
Stiu asa sigur, mai ales ca varsta noastra pe poezie.ro este cam aceeasi.

Dana, placerea cea mare textul meu o are, stiu ca inramare de-a ta comentare plina de savoare, nu-i multumitoare. Ca-as fi vrut sa am cer, sa-ti pun la geam, luna, gram cu gram, noptilor balsam. Re-nmiit multam !

Simona, de-ai avut Placere, gandul meu mai Cere sa mai treci prin Tinda, ca-n asa Oglinda revedea-vei, Toata, prea-frumoasa Fata, ce musca de-Alean aprig Sobolan.
Imi pare bine pentru poezia mea ca arata ca o femeie frumoasa, eleganta si fina. Daca te uiti ca la o pictura, cred ca asa e - are niste rotunjimi suspect de bine conturate, mai ales spre final, in partea inferioara.
Habar n-aveam putirinta de dat seama de asa asemuire intre zane si glugatii sobolanosi. Stii cum se spune: \"nu stie barbatul ce stie tot satul\".
Multumesc pentru comentariu si pentru surprinzatorul punct de vedere.

Stihurile sunt buchetele de gand bune de pus in tolba oricarui inger in activitate. Dau impresia de haiku-uri culese in zbor, printre nori. Poezie aproape religioasa, la care mi-a placut mult mai ales finalul (unde are loc o identificare - suprapunere om-inger) - observare minutioasa si admirativa a divinitatii, aflata in plin proces de reparare a fuselajului ingeresc (si ingerii pot fi raniti, nu-i asa):

\"ne-a rugat doar să nu mai uităm
îmbătrânește și el
și mai are atâtea aripi de îndreptat\"

Felicitari, Dara

Corina cea fina Sulfina e-o sera de versuri Gradina la slatina e stearpa-Alumina-n care-nveleam bland Stamina asa ca jeju nin Catine nema chichirez ioc Pricine
Sa ne fie de bine si la buzele tale 5% vara si cald (Oliva-mi bulbara Amara da Sfara prin Tara)
Felicitari maxime sau in curs de maximizare pentru tulburatorul tau comentariu de adanca inspiratie.
Aprecierile mele se adauga, sincere si vioaie, ca niste pestisori in acvariu, aprecierilor tale pentru de neegalata-ti poezie-comentariu.
Multumesc, Corina

Dana, pe langa ce explicasem eu, tu ai developat superb, chiar si ce eu nu indraznisem sa scriu in comentariu. Comentariul tau implineste elocvent gestul de mare delicatete sufleteasca pe care il facusesi deja, atunci cand imi trimisesesi montajul fotografic, exact asa cum te rugasem - o fata frumoasa ascunsa dupa o tufa de aloe.
Aici e si o chestie, voiam si nu voiam ca cei care citesc sa-si dea seama de mai multe (iar tu ai intuit, fara ca eu sa-ti fi dat nici un reper sau motiv), as fi dorit ca rolul de planta vindecatoare (aloe-vera este medicul omenirii de milenii) sa fie pus mai mult in valoare, as fi dorit apoi ca iubirea, chiar dragostea fizica - prezentata ca o disectie (ai dreptate, cred ca ceilalti din cauza asta au ocolit zona), sa fie mai in lumina.
Multumesc, Dana, de multe ori am citit ce ai scris despre mine, in acest comentariu si de zeci de mai multe ori m-am intrebat daca il merit. Mai am de mancat multa aloe, cred eu, pana acolo

Cristiana, iti multumim amandoi (cred ca si Linea este de acord ca fotomontajul ei va fi pus mult mai bine in valoare sub asa luminita de frumoasa steluta), iar mie chiar imi pare rau ca am incurcat lumea cu textul asta. Am vrut sa spun prea multe lucruri serioase si sa mai si rad in hohote pe deasupra, cu dictionarul pe buze. Slefuirea la rece e mai mult o laminare la cald, cu tragere in tevi si tagle pentru buciumele toamnei, in strigaturile medicinei naturiste.
Multumim, inca o data, la unison

Cristina, cuvintele tale au venit mai de aproape (din Iasi ? - cum de nu dai si tu buzna pe la Cenaclul duminical?), au fost bine tintite si au ajuns tocmai in adancul meu doritor de laude ca un butoi in asteptarea mustului.
Mustind, inmiresmat de cuvintele tale, multumesc

Camelia, multumesc pentru curajosul tau comentariu. Altii ma acuzau pentru folosinta prea obisnuita si indelungata a acelorasi cuvinte, obisnuite cu lumea si cu ele insele, prafuite de stranuturile anotimpurilor.
Dar nu-i asa, au fugit comentatorii de Vera ca de Gingis in dinti cu frunze de aloe Han. Acum imi pare si mie rau ca am borfait aiurea dictionarul, numai pentru niscaiva muzicalitate si ritm smecher. Asta este, scuze si pentru redictionarizarea din comentariul anterior. Poezia are prea multe voaluri de aloe, e adevarat.

Rudy, multumesc pentru comentariul tau. Poate prea laudativ, dupa atata tacere si muzicalitate subcutanata. Talentul tau zburda peste crestele muntilor si tocmai de aceea eu ma ascund sub dunele mele de nisip cand aud asa vorbe frumoase, poate chiar nemeritate. Da, am incercat sa ascund prea mult, am pus frunze de aloe si de dictionar peste ceva ce altii invelesc in termopane si in culori de reclama.
Multumesc, Florine

Laurentiu, maestre, multumesc atat pentru curajul tau de netagaduit si de neurmat de a-mi scrie comentariul cat si pentru cele trei citanii interdictionare.
Nici eu nu am curentele astea artistice legate la poarta casei si la papusa strungului, dar cred ca e mai putin Dali si mai mult Dedali.
Da, asa e montajul: o fata frumoasa pe dupa o tufa de aloe. Asa e si poezia - o fata frumoasa pe dupa o tufa de aloe.
Mai departe, ce poate fi? Iubire si vindecare, terapie, microscosmos, gelul nemuritor al plantei de aloe-vera si nemurirea iubirii (\"daca dragoste nu e nimic nu e\" - aici interpretata la nivel fizic, celular - implantarea fanerogamelor - gamele din canturi - \"Cantarea Cantarilor\"), spargerea canoanelor (sera), ciclicitatea ca o roata a vietii. In paralel, lumea vegetala, a plantei de de aloe - vera, vindecatoare, plina de balsam si furnizoare de celule (in care s-au strans caramizile dictionarului) dezoxidante, prevenind imbatranirea.

Cuvintele de specialitate le-am vrut ca sonuri si dublu spre triplu sens (\"un salt mortal, un fapt banal\"), cu o oarecare tendinta parodica (dar parodica a sinelui). Initial am vrut sa postez textul fara dictionar. Dar m-am gandit ca nu va fi destul de accesibil si voi avea parte de injuraturi pe la colturi. M-am inselat, nici macar colturi nu mai exista in tara asta.
O fi el interesant experimentul, dar a murit de moarte buna. \"Ceilalti colegi\" nu au pareri. Fie-i tarana usoara blandei Vera contesa de Aloe.
Viata lunga aloei barbadensis.
Scuze pentru indelungata sidevelopare

Multumesc inca o data, tie, \"celui mai intelegator dintre pamanteni\", sa ne citim cu bine

O epopee blanda in care eroismul tresalta iubtor din fiecare cuvant, pe sub apa Prutului inca purtator de flori. Oarecum vestede si ele, smulse de toamne.
Muzicalitate interioara cum rar mi-a fost dat sa intalnesc in imperiul versului alb albastriu.
Metafore, paradoxuri, atingeri politice subtile si, mai presus de toate, neasteptat de mult umor.
Uite ca se poate exista Ulysse si purces intru despicarea apelor scaldatoare de plaiuri moldave.
Ultima strofa e memorabila (si nu pentru ca e ultima):
\"nu mă mai contrazice
îți zic, fânul
e pentru iubit
să mă scuze
ieslea cailor
iubitori de jăratic\"

Felicitari Azrail si fir intins la somn si tipar.

\"și iată cum îngerii
beau din sângele Domnului
spre a toamnei veșnică pomenire\" - Dara Blu

galben ars polog
vesnica pomenire
frunzele-nvie

struguri sub talpi
norii de miere acum
canta feteasca

Raluca, mulțumesc de comentariu și frumoasa steluță din glastra, dar te-ai întristat degeaba. Nu era vorba despre cele sfinte. Acum uite, întristarea ta m-a întristat mai mult decât foșgăiala șobolanilor.

Vladimir, mulțumesc, steluța ta vine puțin mai dinspre Nord și poate tocmai de aceea are fața întoarsă de la căldură și e mai lucioasă. Nu m-am referit la preoți, așa e. Paradigma relațională de care vorbeai e chiar mai bogată atunci când se aude râsul smolit.

Ana, mulțumesc, ai intuit foarte bine (știindu-ți impecabilul spirit critic, nu ma mira deloc), de altfel citatul - motto, la asta se referea, da, nu la preoți sau călugări. E o revoltă simplă, deocamdată, împotriva ubicuității perverse, pline de colții ascunzișului.

Dana (peta), multumesc, comentariul tau l-am scos la imprimanta, l-am înrămat frumos, cu incrustații prețioase, am aruncat mobila care acoperea cel mai mare perete din sufragerie, l-am pus în mijloc și mi-am chemat deja părinții și prietenii acasă, mințindu-i ca e ziua mea. Nu este, dar după comentariul tău, cred ca o să fac o solicitare în acest sens, la Primărie.
P.S. Am citit, astăzi, poezia ta (Incognito) – plină de sonuri și expresie - și ai dreptate, ideea pare tot de acolo, din cotloanele « șobolănești ». Asta înseamnă că gândim, oarecum la fel, că avem aceleași principii.
Poezia ta a apărut pe 29.sept.2004, a mea pe 30.sept.2004, dar eu citisem, deja, prima parte a textului « Șobolanii cu glugă » încă de duminică – 26.sept, la cenaclul ieșean din Clubul Bursei, explicând și ideea, tot atunci.

Alexandra, mulțumesc îndelungat pentru întregul tău comentariu. Fără pseudo.

Daniel (ia te uita, parcă aș vorbi cu mine, mă uit în jur să nu mă creadă ceilalți plecat deja), mulțumesc, mie inițial nu mi-a plăcut cum suna, că o facusem în vers alb și atârna versul asta alb de ea ca o rochie hărtănită, de mireasă furată în toiul nunții și dusă în porumb. Semnele de întrebare lasă-le aici, că le pun la muncă mintenaș, în hamuri roase.

Johnny, thank`s, mare surpriză a picat pre capul meu lăsat să nu-l taie CD-ul în e-nspe mii de unități de memorie, când ți-am downlăudat (în gând) comentarul perfect aplicat. Cool – man, wise your eye.

Dana (Linea), mulțumesc, nu m-am gândit, însă, în nici un caz, la șobolan ca la un « zburător » plin de frauduloase dorinți idilice, dar uite, fiecare are o anumită viziune…astăzi, mâine o alta. Ca și cum șobolanii ar fi din plastilină. Dar nu sunt, știu sigur asta. Știi și tu.

Maria, mulțumesc pentru luminăția ta, pentru aprecieri, pentru relevări sintetice și pentru soluția poetică indusă. Dar, pentru că boala există chiar între globulele de cerneală, e mai greu de aplicat altceva în afara fireștii decantări.

Maria, versurile tale intră frumos, aromitor se îmbină în minunate dumbrave, iar partea de relevare a sensurilor poetice duce limpezimea izvoarelor prin calcar.
Felicitări, Maria.

La mulți ani, Liz !

Lumină de înger i-acoperă chip
Ierbar dimineața coboară-n cascadă
Zori prinse-n dumbravă, lăcrimând nisip
Umbrei dese-n arbori căutându-i sfadă.

Calda ei grădină cerne-a toamnei rochie
Albele petale adormind Patrocle.

Claudiu, multumesc, si eu prefer mai mult, adica prefer dublu, ca daca tot prefer sa pot prefera pana la capat, o cana cu must inasprit unui sirop cu e-uri la borcan de plastic. Vocabularul exista, e bine ca tot mai multi sa-i sara gardul, atat inainte, cat si inapoi. Intepenirea e rea oriunde s-ar afla. De gustibus. Mai departe.

Mae, multumesc mult pentru luminita si vorbele bune. Si eu cred ca este un text bun, dar mai mult ca idee, ca in rest e putin deformat, are cocoase langa subtirimi.
Luminita o pun in candela, sub capac, sa n-o roada sobolanii.

Maria, da, încă un eseu reușit, încă o pătrundere în miezul dulce amar al versurilor unui poet trăitor de poezie.
Felicitări.

La mulți ani!, Nicolae Paul
Fie ca lumina sufletului tău să întoarcă planetele cu fețele nevăzute spre noi.

Miezul nucii lasă-n coajă
Opărita zeamă-a vieții,
Opalin induși în vrajă
Nucii bat fuiorul ceții.

Ca și când, lovite-n vară,
Hematiile-și apleacă
Inima înspre afară,
Lin doinind frunza ce-o calcă.

Din miez luna curge-amară.