Daniel Bratu

Multumim frumos, Mihai! Toate urarile de bine de pe lume si tie.
Din pacate, pe maestrul eseist Eugen Galateanu n-am reusit sa-l aducem aproape de pagina noastra. Incerc eu o epigrama, contrafacuta din lozinca ta dedicata:

Ne-au adus, da, ne-au adus
Stalin si poporul rus
libertate de ajuns
(cand s-au dus, da, cand s-au dus)

Multumim, Linea, primul nostru cititor care este, vorba lu` Esop Vanghelie intaiul, si inlatura piatra muteniei de la usa pesterii cu umor. :)

Sarbatori fericite!, Dana

Poezie protest, protest de sine \"si de noi, de noi si de voi\". Metalica, rece vrea aceasta poezie sa fie, o insingurare si zbucium, un rupt de fluturi de la aripi in jos, un ars de mirodenii in rug, o condamnare a samburilor si florii, o fumegare a globurilor si steleor de hartie - sabloane de brad si Craciun. O iesire din fire spre altceva, sfera in sfera cu sufletul si ochii pe dos.

Aplauze si eu, din sala, de undeva. Pentru specta-cool, pentru ca stiu fiecare negatie nu retezare ci zabava pentru acelasi drum poetic sensibil.

Mii ajung avioanele-n zbor de hartie si fum,
Azi, ca si maine, se scutura-n cruce de flori,
Dinspre vis vin maree de rujuri, acum
Irizand, printre aripi de ingeri, culori.
Mii ajuns-au minunile, intr-un singur parfum.

La multi ani, Madalina!, frumosi si buni, asa cum meriti

La multi ani, Ioana! jar de minuni sa-ti ude talpile si drumuri de comori sa umfle panzele corabiei tale prin timp.

Felicitari, Alina, imagine si poezie superbe.

La multi ani, Virgil! profetul duminicilor - zilele de sapte ori libere.
Multumim, Alina

Felicitari Inei si Mariei, imbinare de poem si recenzie reusite deplin.
La multi ani, Virgil! si drum boltit prin bucurii si poezie.

Carari, anii
haituie luna
pe care umbrele o adulmeca
din spate, de pe zid
unde flacari
deseneaza pe ecrane
vulcanii crescand

Bogdane, nu-s ce zici de socoteala
cand eu iti banui altfel interesul,
ca de la portocala cea cu versul
mi-a dat promisa-altcineva ticneala.

Nu-ti fie teama, lasa-ti gura apa,
ca-i cronicarul iute pe ales
asa ca daca doi purta-veti mers,
de-a ei veghere, harnic, el te scapa.

Bogdane, multumesc, scuze de intarziere, de-abia astazi am vazut comentariul tau.
O singura rugaminte am, lamureste lumea despre ce e vorba si, oarecum, si pe cronicar (care banuie doar ca e vorba de una promisiune de pupatura promisa dumisale de o frumoasa persoana de gen feminin, ca un premiu pentru zugravirea, in tot felul de culori, a unui poem, in comentariu. Ase-i sau nu-i ase?)

Dana-Florina, uite-o telegrama
ce am primit-o ieri, pe cand visam:
\"Stop Haide repede Stop c-am
pus pestele de aur iar in zama\"

Stop nu va fie alta datoria
doar sa-i tractati Stop tare cu masina
pe cel de-i zice Paul cu Florina
ca Stop i-astept demult eu Stop Maria\"

Multumesc, Dana-Florina, chiar daca a fost numai in vis telegrama, cred ca Maria nu se va supara si tot asa o va scrie (ca banuieste el bine cronicarul ce nu vede cu ochiul drept).

Maria, vraja-ti este la-ndemana
sa lasi lumini si fara lumanari,
iar treptele spre inima-ti, carari
vor fi de-acum, mereu, si casa plina.

Inchipuiri cronicaresti sarace
sunt asternute-aici, pe vechi hrisov,
ce-ars de-acel coctail Molotov
cu intamplari ce nu dau inca pace.

Bogdan, de multe vorbe, prea-frumoase
e cronicarul trist și încurcat,
că nu a fost în stare, imediat,
să dea răspunsuri, cum se învățase.

Așa că-n osteneala sa, pe-aici,
așteaptă-al tău sosit, cu ajutoare
și versuri din apus, atrăgătoare
de ochi mai mulți și cu mai mult lipici.

Dana,
S-au colorat în clipe de lumină
și degete de gânduri arse-n păr
au coborât înmuguriri de măr,
în zilele de basm, ce-or să mai vină.

Verdane, verzituri, verzal prăpăd
ne-au înroșit albastru-n alb poveste,
iar mucegaiul vorbelor cu nod
e-n tei, în partea stângă și clipește.

Anghelina,
Îți mulțămesc de grija-ți manifestă
și pentru-așa ceva, cândva, promit
să scutur stilul meu îmbătrânit
de praful care ți-a-ntrerupt siestă.

În schimb, îți cer acum, plângând șiroaie,
să-mi lași pe crustă dulce mucegai
cu-antibiotic rol, știut e, vai
ca iute-apar ciupercile din ploaie.
:)


Mulțumesc dragilor prieteni care și-au lăsat gândurile pe aici, scuze de întârzieri și eventuale sensuri scăpate din frâul răspunsului.
Multumesc, Mariuca, pentru asa prilej de cronicareala

E dezlegare azi și prins-ai clipă
când „ghiersul” meu s-a fulgerat cu vin
și pește înghițit cu-aripi, senin
e cerul mestecat ce mă risipă.

Nu sunt nici santinelă în vreun hambar,
nici arbore cu crengile căzute,
nici salcie cu undițele, sute,
înfipte-n trunchiul meu de lăcrimar.

Nu sunt nimic din ce-ar putea să-mi fie
de ajutor să mă transform în zar,
pe care mâna mea, tânjind pahar,
să îl arunce, plin cu poezie...

Mulțumesc, Oana, m-ai prins :)...pâna peste poate

\".....
Si-ai sa spui apoi ca-s suie
De-am sa-ti bat in talpa ..cuie!
P.S. Multumesc, Daniel, de citire si comentariu,te mai astept :)\"

\"Te astept\" - mi-a spus, si-s trist-
ca sa-ti bat in talpa cuie!\",
crezand (prea departe nu e)
ca-s fachir sau masochist.

Multumesc si eu, Andreea :)

\"El, 40... pe talpa lui
Ea, 35... pe tocuri cui\"

Diferenta - spune lelea -
intre sexe, ca-n poveste,
este-n numa` ce priveste
acel cui al lui Pepelea.

Gabi Mirea, imi pare rau ca am observat, accidental, abia astazi, comentariul tau si te-am lasat atat amar de timp nelamurit.

Uite, pe scurt:

1. Zarada
Probabil ca n-ai citit destul de atent \"addenda\". \"Zaraza\" a fost cantecul, pe care, oricat de imberb ai fi, e imposibil sa nu-l fi auzit. Tiganca pe care a iubit-o trubadurul se numea, in realitate, Zarada (\"cea minunata\", in romales). La vremea aceea, a anilor 1930-1940, \"Zaraza\" avea o sonoritate mai potrivita,probabil,mai \"zornaitoare\" (ca zgomotul scos de galbenii din salbe, cand salta paparudele), pentru a fi utilizata in cantec. Eu, in schimb, am considerat ca numele real trebuie \"reabilitat\", intrucat isi pastreaza valentele fonice (ba chiar e mai adaptat, \"d\" - consoana mai infundata apare atunci cand galbenii din salba se izbesc de caldaram - textul meu tocmai de acolo pleaca).

2. Simboluri, pe scurt (\"note explicative\" pentru GABI MIREA):
a. carnea calatoare prin zar - disociere naturala la nivel de perceptie a starilor: carnea aproape fluida, viata ca o curgere, dar nu o curgere voluntara, ci inclusa in destin, un solid rostogolit, zar supus aruncarii divine. Aici intervine si altceva. Fluidul, modificandu-si centrul de greutate, poate influenta, oarecum, asezarea zarului, suprafata de sprijin, spre finalul rostogolirii.
b. inel amurgit - reflexii de amurg in inel, inelul simbol al uniunii (aici nicidata oficializate, intre trubadur si Zarada). Sinestezie si transbordare cosmogonica a finalului universal.
c. astru - carbune. Aici e simplu, dar simplu tare (de fapt, nici inainte nu era cine stie ce de mare \"complicareala\"). Zarada a fost in permanenta un astru pentru Cristian Vasile, cel care \"canta\" versurile, iar acum, desi focul i-a \"ars pe amandoi la fel\", numai el a ajuns cu sufletul taciune. Ea nu a mai avut timp.

3. \"Rime slabe\"
Pe langa faptul ca impunerea regulii ca aceleasi parti de vorbire sa nu se uneasca in rime este abuziva, aceasta norma nu trebuie aplicata mecanic. Trebuie sa tinem cont si de acorduri, declinari. De fapt, cred ca aceasta \"grila\" a fost nascocita si este invocata de catre cei care sunt, de regula, frustrati de abilitatea de a scrie versuri in rime.
Am verificat aproape fiecare vers.
Textul contine 22 de rime (perechi). Dintre acestea numai 3 (trei) intra in categoria celor acuzate ca fiind \"slabe\":
divin - cristalin, aș vrea - ți-oi bea, flăcările - haită - treaptă (aici o rima imperfecta, un deliciu, la moda astazi). La o analiza mai atenta, ultimele doua cad din rand (timpul verbelor diferit, iar substantivul \"haita\" are valoare adjectivala). Ramane, intr-adevar, avand grila de barne in ochi: \"divin - cristalin\". 1(una) din 22 (douazeci si doua). Aici mai am de prelucrat, da. Te rog, primeste multumirile simplului mirean care sunt, maestre al alcatuirilor prozodice.

Multumesc pentru comentariu si trecere.

P.S. \"Addenda\" nu era pentru recitirea la infinit a textului, ci din respect pentru eventualii cititori mai putin initiati in povestea \"Zaradei\" (sau Zarazei - dupa cum ti-am mai re-explicat).
Nu-mi place sa-mi explic textele, dar daca e musai, nici in laturi nu ma dau.

Steaua e meritata, argumentarile de luat in seama, pigmentele neologice contin ludicul parfumat al calambururilor cu multiple sensuri (\"sporuland\", \"linkage\"). Nimic nu e lasat la voia intamplarii.
Frumos.

Codrina,
multumesc de gustu-ti bun
ce te-a facut sa lasi frumoase randuri
de uite cum, privind de printre scanduri
de gard, eu, cronicarul, ma supun:

Voi scrie-anticipat, 5 episoade,
de cincinal, cu tine-n rolul prim
si-atunci Doamne fereste-al tau destin
daca greseala sa nu vii da roade.
:)
Multumesc, Codrina, cronicarul (si nu numai) te asteapta, cu drag si cu alte file de cronica, inca netaiate, la Iasi

Eseul inoveaza prin deplasarea accentului spre portretistica, aprofundeaza in directia explorarii zonelor sufletesti ale autorului, spre a da sensuri noi, alte unghiuri, asupra poeziilor sale. Amestec complex de ganduri, senzatii, perceptii si impulsuri, interpretari, eseul analizeaza minutios si patrunzator, intr-o riguroasa constructie. Spiritul e cateodata ironic, dar cald si cu arome de paine proaspata.
\"În Bogdan vibrează toată inima și în ea s-a întrupat într-o formă poetică toată neliniștea sa numită poezie.\"
Felicitari, Maria, multumim!

La multi ani, Bogdan! si mii de impliniri sutelor de dorinte, muze si inspiratie

Teribil fragment. Sparge ochiul, agita simturile si taie vintrele. Alternanta planurilor, stil modern. Heinrich Boll scuturat bine si manjit cu ulei de ultima generatie iarna-vara. Condens epic pe geam termopan fulguit in jargon, pince-nez hipertrofiat ironic. Dislocare a naratiunii,final in care, parca, supus de un Samuel Beckett distrat, Godot il asteapta, linistit si impacat cu sine, pe James Joyce.

Felicitari, Simona-Ioana
si bun venit printre muritori!

Maria,
`cel cronicar epigramat se-nclină,
străpuns regretului, turnat în vin
solid, cu revărsări și cristalin
de-acele vremuri, zi-noapte lumină.

`cel cocoșel, la rândul său, în cânt,
se miră și acum, la Bolta Rece,
cu ciocul trist, că vremea îl petrece
și-i desuet și el, cum cronici sunt.

Mulțumesc, cu drag.
P.S. Mulțam și pentru aducerea în memorie a șervetului siliștean cu autografe. Îl voi include în episodul următor.


Dana Florina, cum mă uit la poze,
cum dau de tine fermecând în tot,
izvorul zâmbetelor tale-i spot
de-atunci, celuloidic, printre roze.

P.S. Cu drag, am salutări mii către tine
de la cea care îmi e sprijin, să nu pic
și-mi ține tâmpla, când ciocnesc ibric
de vin cu Paul, care te susține.

Mulțumesc, Dana – Florina
și salutari colegei tale din autograf
și iarta cronicarul șuguitor

Simona,
Talentul meu, pierdut în zeci de strofe,
te roagă (tot) să îl mai lași un pic
să își îndrepte pasul său pitic,
dar (tot) vioi, spre zone limitrofe.

Că `cest avar pribeag, ce-i spui talent
vrea să dea seama-n alte cronicuțe
de peste timp, când printre bunicuțe
te va găsi, mișcându-te latent.

Multumesc, Simona, Iașul te așteaptă, înfrigurat și încă minunat de prezența ta din Virtualia III spre IV.


Bravo...îți spun și eu…acum…măi Vlade…
și personaje prinse din obscur…
tăiate din lumina dimprejur…
care-au simțit că ochiul tău mai arde…

Bravo…pe scara vieții…de urcuș…
nuntirile…de vii sunt legănate…
iar ochii morților…tu ai dreptate…
rămân să oglindească…rumeguș…

Mulțumesc, Vlad, scuze pentru receptarea nepotrivită a cuvintelor tale, ad usum.
Rămân dator, pentru bogăția de comentarii din pagină, ad meliorem.
Cât despre limite, ad libitum.

Elia,
în Pod Pogor, un scaun de onor
voi ține ocupat, până-ntr-o clipă
în care vei ajunge și risipă
din razele-ți vor lumina popor.

Și iar, cu dor de noi, voi scrie cum
am pus pe urme de-amintiri s-alerge
din Iași, noi valuri mari, care vor șterge
nisipul de visări uitat pe drum.

Mulțumesc, Elia, întristarea cronicarului ajunge și ea până la marginile oceanelor de așteptări de mai noi și mai vii poezești întâmplări.