Daniel Bratu
Verificat@daniel-bratu
„parcurgând în fiecare zi limitele altora ne-am obișnuit cu mărginirea noastră”
nascut in 01.01.1966, București domiciliat, din 1998, în Iași inginer mecanic site-uri literare frecventate: poezie.ro - octombrie 2003, europeea.ro - septembrie 2004, hermeneia.com - decembrie 2005, esențe.ning.com - 2010; membru al Societățíi Literar Umoristice Academia Veche Păstorel, Iași poezie publicata in: - suplimentul literar Symposion, revista literara Conexiuni; - antologiile…
Si ochiu-i ce daca
e parca
mai sus cu o banca
nici pleaca
nu vrea
sa zica
nici ea
de frica
n-ar sta
cu iarba la fluier
piciorului suier
de cucu cu struna
cuibarului una
sau de-unu Gabbana
de Dolce spranceana
cu europeana
mireasma de vata
pre-limba-ambalata
cu mana deodata
cu una cu unu
ca altu` nebunu`
mai jos cu o banca
nu stie nu-ncearca
nu zboara
nici scrie
sub strat „poezie”
doar iara
cu-avara
dorinta se-ncarca
in drumul ce parca
se-afunda in glie
cand pleaca
spre seara
si bancile-o mie
pluti-vor sa-i doara
crucindu-se-n vrie
de cuci primavara
Pe textul:
„ei, poftim!" de Carmen Andreea Anghelina
Felicitari, Ela
Pe textul:
„Iarbă geloasă" de Ela Victoria Luca
Pe textul:
„La noi, în sa(i)tul…literar" de Carmen Andreea Anghelina
ce-a \"jucat\" Barbie, de-a valma,
a ajuns, prins de urechi,
sa i se men-tina palma.
Pe textul:
„Barbie Girl" de Viorel Vrânceanu
Pe textul:
„Mai bine pasăre decât înger" de Bogdan Nicolae Groza
Pe textul:
„Rugăciune" de Jianu Liviu-Florian
Pe textul:
„Kitsch-ul cu colți de mistreț" de Carmen Andreea Anghelina
Am scris poezii mult mai apreciate (in comentarii), la care nu tin nici pe jumatate cat am textul asta lipit de mine. Simt ca e o poezie buna, chiar imi vine sa strig asta. Imi pare bine ca ai strigat tu, ca eu sunt cam ragusit dupa ce am tipat moralizator la un derbedeu in pantaloni scurti, care facea pipi in lift (si cred ca daca facea in lift pipi, face si in pat, la fel, si daca face in pat inseamna ca inca mai doarme cu mama lui, si daca doarme cu mama lui, hm, ia sa ma uit ce zice Freud de chestia asta...).
Da, e vorba si de iubire si de muzica, intrebari, nevoia de aplauze, nesiguranta. Strofa de care amintesti a mai fost apreciata si intr-un comentariu anterior. Cred ca o voi scrie cu aldine. Sau sa le scriu pe celelalte asa? :)
Dana, multumesc, poezia a plecat dintr-un strigat, o intrebare la care numai un singur raspuns putea declansa \"inaltarea din har\". El a venit, ca o oglinda, favorabil, insa numai de la cineva apropiat cat transfuzia identificarii, ceea ce a sortit raspunsului transformarea in tinta acelorasi intrebari (oglinda in oglinda in oglinda...). De aici poezia, ca o multiplicare a rugii, a rugurilor, a confirmarii.
Pe textul:
„?așa i-uN" de Daniel Bratu
Pot numai sa te rog ceva. Du-ti obsesiile in alta parte, iar defularile sufla-le intr-o sticla. Obligatoriu, cu dop, sa nu otravesti comunitatea.
P.S.
1.Scuze pentru abuzul dictionaresc. E Villarreal (ai grija, macar la numele proprii).
2. Sa te substitui lui Freud (vezi titlul) e deja semn de oarece dereglare si nu doar simbolica
Pe textul:
„?așa i-uN" de Daniel Bratu
Loredana, multumesc, imaginile vin singure, le-aduna patima, le-aduna ceata, nu stiu, dorul de primavara, poate mai mult de-atat...
Igor, multumesc, ai tu ce ai cu sexualitatea asta, iti tradeaza anumite obsesii, de cate ori ai comentat, tu numai asta poti sa vezi in poezie. Mai schimba si tu facultatea, profesorul (Bebe?). Uite, iti dau cateva elemente ajutatoare la textul de fata:
omida - prejudecata referitoare la starea larvara, duh rau, uratenie, in mitologia indiana - simbolul transmigratiei, trecerea de pe o frunza pe alta, simbolul devenirii
prunul - simbol atat al primaverii (in Orientul Extrem) cat si al iernii (infloreste la sfarsitul iernii); floarea de prun este si un simbol al nemuririi si are, intr-adevar si o semnificatie erotica (la amerindieni)
Fantana - poate fi a vietii, a nemuririi, a tineretii vesnice (cea asezata la poalele prunului) - mai ales prin improspatarea apelor), a tamaduirii, a purificarii, a cunoasterii
viermele - simbol al vietii, al renasterii din putreziciune, dar si un aspect distrugator al libidoului; intr-o suma de simboluri, viermele apare ca o tranzitie de la pamant la lumina, de la moarte la viata. Tot viermele reprezinta si un intrus care prevesteste un dezastru (ma mir cum de n-ai prins si semnificatia asta).
Dar deja ti-am scris prea mult, se vede ca esti pus numai pe \"desucheli\" de scamator - cum erau piticii regilor, mai citeste si singur si altceva decat Sandra Brown si mai uita-te si la alte programe, nu numai la cele porno.
Cat despre putinta mea poetica are cine sa se pronunte. Tu nu te-ai indoit niciodata, de nimic? Dubito - iti spune ceva cuvantul asta?
Catalina, multumesc, mie imi place toata poezia, ma reprezinta de la un capat la altul. Nu sterg strofele scrise normal si nu numai pentru ca ador normalitatea :). Sunt acolo o sumedenie de simboluri in vartej, rimele nu sunt simple jocuri de cuvinte, metoda asta a fragmentarii versurilor n-am inventat-o eu, cam asa se scrie cu melodie acum. Depinde ce melodii stii sa asculti, insa, depinde de mai multe. Pe care le are fiecare in suflet si pe care e greu sa le diseci pana la capat. Cine intelege, intelege, cine nu, multumesc de trecere. Poate ca ai dretate, insa, pe undeva e si narcisism, dar semnul intrebarii nu l-am pus. Exista si varianta negatiei si a oglindirii in altcineva.
Pe textul:
„?așa i-uN" de Daniel Bratu
Ceata, mediul in care se cam joaca fotbalul nostru, este si un simbol al formelor imprecise, in continua transformare, un conglomerat fluid de aer, apa si foc, in care se pregateste nasterea unei alte lumi.
Fluierul arbitrului (in negru, de obicei) este flautul dervisilor Mawlavis, care se lamentau divinitatii, dansand.
Innocentia - acelasi arbitru in joc - se presupune a fi si un simbol din tarod, din a unsprezecea carte (Puterea), e fecioara, care va apare si mai tarziu in poem, \"innocentia inviolata\", dar e numai o masca, pentru ca \"fecundarea in cele unsprezece deschideri\" (jucatorii unei echipe de fotbal? o familie? o comunitate?) trimite spre traditia ezoterica africana, spre ocultismul negru, legat de fecunditate (africanii, da africanii aia vechi, nu afro-americanii saltareti in hip-hop, credeau ca lichidului seminal ii trebuie 11 zile pentru a ajunge la ovul) - femeia cu 11 porti, barbatul doar cu 9. Acel presupus \"innocentia\" devine, spre finalul versului, un tap,(da impresia de virilitate, dar, fiind un pic noctambul, e anormal, e un libidinos tragic) ispasitor (sinonimie obisnuita jocului de fotbal - toata lumea da vina pe arbitru), dar nu sacrificat, deci purificat prin jertfa, ci numai alungat intr-o comunitate straina, in pustiu, 11 fiind si numarul exceselor, clivaj paradoxal al simbolului cartii de tarod, cel de plecare.
Ei, si ar fi multe de vorbit pe margine, dar cum am cam ajuns la tusa terenului de timp de joc, risc sa fiu calcat de Roata Norocului (a 10 carte din tarod), si mai bine mai las si pe altii, mai priceputi si mai in viteza, mai \"cu urechile pe spate\" (vorba pisicutei lui Cartarescu).
Dictionarul e inca o dovada de ludic, dar iarasi un ludic profund, nu simplu-conventional. Uroborusul, sarpele care isi musca din coada, invartindu-se in zadar, fara sansa de crestere, mistuindu-se in ciuda, cu ceva bateri si asemanari si cu cercul \"manutei\" (he, he) din dictionar. Si ar mai fi, da...asa cum am spus, mai las loc si altora.
Observ acum ca majusculele capetelor de vers formeaza si ele, pe verticala, UNSPREZECE. Da, cartea va fi privita din mai multe colturi ale mesei.
Un text deosebit, felicitari, Carmen
Pe textul:
„Unsprezece, pe ceață" de Carmen Andreea Anghelina
Chiar acum te-as intreba,
comentand, cum stiu mai bine:
epigrama e a ta
sau e scrisa pentru tine?
„Betivan ratat”…pe vecie
Bag eu sama ca, din nou,
necrofil, cum il cam stim,
s-a-mbatat in tintirim
si-a facut nunta-n cavou.
A la turca bre`
E firesc si e de-o fala
preaslavita-n limba turca:
pe ce parte el se culca,
tot pe-aceea se si scoala.
Pe textul:
„De la lume adunate" de Carmen Andreea Anghelina
Dana (Stanescu), multumesc, furnicile inseamna si altceva, nu neaparat plictiseala, reprezinta harnicia, meticulozitatea si, mai departe, furnicarul poate simboliza sexualitatea feminina, chiar si numai ca forma. Furnicile sunt si alternativa nebuniei, viata normala, in portii bine definite, asa cum ne consumam zilele, intre mai marii lumii si divinitate, feriti de scaparea spre „bordura” (granita lumilor – sinucidere neconventionala si ireductibila, pentru etajele superioare), spre „snurul perdelei” (sinucidere din vointa, inceata, cu posibilitatea reconversiei – snurul impletit ca semn al infinitului) sau spre filosofia acra, din butoaie impenetrabile si inutile. Da, stau la etajul 5.
Dana (Stefan), multumesc, acrostihul da, ca o alta explicatie a starilor, convergenta celorlalte intelesuri (swan – lebada – creatorul, poetul; barbi – o papusa barbie imperfecta, asexuata, in voia lumilor, a cutremurelor din snururi, din furnicare). Nebunul are mai multe cai de ajuns la 6 sau la parter, dupa cum am spus anterior. Asteapta insa clipa cand furnicile vor urca pe calcaiul lui Dumnezeu, in nebunia lui, una imperfecta.
Carmen, multumesc, zambetul tau poate alunga si nebunia perfecta, ce sa mai vorbesc de cea imperfecta, nehotarata din textul asta. Despre Bush (sau Labush, cum l-ai botezat) numai de bine si nu prea. Un simbol, un imparat, imperfect si el. De trei ori, precum Dumnezeu, in text. De la George W (double u) a plecat ideea. Am un vecin, o figura aparte (seamana bine cu Gigi-George Becali, am inceput sa-i spunem toti vecini Jiji), la etajul 4, sub apartamentul meu, care nu si-a scris numele lui pe usa metalica ci pe cel al presedintelui american al Terrei. Scris frumos, cu litere metalice, mari, aurii. In balcon si-a intins steagul american. Asculta manele, in socuri de 2-3 minute, asortat cu niste boxe enorme, care pot darama ziduri mai groase decat cele ale blocului. Fata de nebunia lui, noi, astia care ne ducem gram cu gram de vis in spatele furnicilor pe snurul agatat de nori, suntem mici copii.
Ana, multumesc, comentariul tau este o surpriza placuta (de la foarte bine in sus). Tu ai prins un alt aspect in vizor, pe langa nebunie – dependenta de traire, provocarea unor noi lumi, devoratoare, universuri cu masti, fluidizarea si inchiderea electronica. Da, am citit si eu „Zenobia”, acum vreo 2 ani. Uitasem starile, cuvintele, ecranele (il am pe CD). Ai dreptate, pe undeva seamana, ca atmosfera.
Loredana, multumesc, interjectiile dau impresia de forma robusta, de optimism, asa e. Daca stai la 3, nu-i nici o problema, ti-l trimit eu pe double u al meu sa se mute la doi, in blocul tau, macar pret de-o vara. Sigur va veni si Dumnezeu, degraba, la 4.
Pe textul:
„I`m perfect" de Daniel Bratu
Felicitari Mariei, Anghelinei si Iulianei, pentru poezie, pentru eseu.
Pe textul:
„Mircea Iosub [simulacrum] - exilat în absolut" de Maria Prochipiuc
Loredana, multumesc si eu, si mie mi-a placut strofa asta, nimic mai mult...
scuze pentru intarzierea raspunsului,
Daniel
Pe textul:
„șșș-nur na-tur-link" de Daniel Bratu
Bogdan, multumesc, nu era vorba de uimire, ai dreptate, n-am cum sa uimesc eu pe nimeni. Unii ca tine, insa, ma uimesc daca imi lauda supletea (fara pic de regim, never), naturaletea (E-uri cat cuprinde punga) si putin-eleganta. Ca intr-un serial animat, \"aflam lucruri noi\".
Ana, multumesc, delicatetea din text e doar o imagine in oglinda, imperfecta, a fragilitatii sublimelor roze, petalelor 7, nervurilor lor.
scuze pentru intarziere, drag din drag,
Daniel
Pe textul:
„Roza-lied" de Daniel Bratu
La multi ani!
Pe textul:
„Roza-lied" de Daniel Bratu
Carmen, multumesc, lacrimile tale de roza, imprastiate in mii de ochi si petale nufar, chivotul tainic al versurilor deschide, oricand.
Dana, multumesc, eu as continua si cu \"n-ar stii nime ca m-am dus/ numa m-or vede ca nu-s/sus e ceriul, larga-i lumea/ bine c-a-nfrunzit paaaaduuureeea...\"
Cu drag din drag, Voua
Pe textul:
„Roza-lied" de Daniel Bratu
Azi a fost ziua ultimului martisor. Asa ca, de acum incolo, vine vremea altor \"dezbateri\".
Pe textul:
„Orga \"Smart\"" de Daniel Bratu
Felicitari, Maria, pentru eseu, pentru cuvintele din care poezia parca zboara spre noi ca dintr-un cuib.
Pe textul:
„Diana Mitrut [armonie] - o poezie în acorduri de chitară" de Maria Prochipiuc
