Daniel Bratu

Liviu, multam si bucuros ca iti placu poemul, mai ales,
iti urez
La multi ani, frumosi si la spirit grosi, ca alde matale!
Traiasca boemiismul roman!

o cronica-poveste insirata in margaritare de ganduri, luminata de flash-uri si poezia eleganta a exprimarii, a depasirii granitelor spre suflete cat pentru unul singur, imens, cumulard,
printre-randuri cu nostalgii si inteligenta, modestie si har, zambet superb si cald, fara ace sau umbre,
text sclipitor-luminos,
luminandu-mi pe astazi de ieri catre maine si-apoi

cred ca ai o falsa viziune, Andu;
citind si rascitind, sa-mi fie cu iertaciune, dar zau ca mai degraba a ta \"urme de pasi\", desi diferit ca text, imi pare mai aproape de parodie,

drag si el,
Daniel

\"Ce spui tu imi da frisoane.
Eu vreau turme de... soprane.\" - Dan Capitan de Play :)

Parca n-ai stii, tize Dane...
dupa turme de soprane
cine-alearga, de le lasi?
nu cumva turme de basi?! :)


Madalina, e un colaj de stari, cu translatii de haiku greu perceptibil, suprapus,
cum presupun, din comentariu, ca ai perceput si tu,
frunze de toamna acoperind pamantul deodata cu firile, cu trairile, cu amintirile, reizbucnind ca niste vartejuri, in apropiere de inghet, inainte de tacere...

Multumesc, voua, Madalina, Dan

multumesc voua si va rog sa ma scuzati pentru intarzierea raspunsului:

Mircea, ai vocatie si de psiholog, nu numai de sculptor si poet, cateodata sunt invidios pe cei cu atatea daruri de la bunul Dumnezeu - da, ultimul vers asta se voia

Daniel, tiz cu multa finete a interpretarii si cu luminita in varf de bagheta, ai dreptate cu silabele ultimului vers - corect e \"pe-i-sa-gist\" - dar eu l-am vrut asa, cum majoritatea(inclusiv eu) il pronunta - \"pei-sa-gist, nu cu accent pe i, ci pe e,
sugestia ta e buna, dar eu am vazut finalul dublat, cu schimbarea sensului, largirea perspectivei, patrunderea inefabilului, chiar la ultimul cuvant (spre ceea ce a scris si Mircea in comentariile sale - dar un pic altfel, deviat in ultima clipa)
referitor la acel \"pe-i-sa-gist\" ma gandisem, initial, la varianta: \"Sa ma prezint: Dan T. Peisagist.\", dar sugestia nu era destul de clara, ludicul, divina comedie si prezenta calamburului nu se incadrau in atmosfera sonetului,
care nu e \"de atelier\" pentru ca ar mai trebui lucrat ci pentru ca acolo e localizat (un atelier de pictor, nu de site literar:),

Mahmoud, ai suflet bun, se vede treaba si iti place sa citesti si sa scrii romaneste, dar, crede-ma, ca pe unul care chiar mestereste prin canoanele prozodice clasice de ceva vreme,
textul asta \"curge\" si nu are silabe in plus sau in minus, e poate un joc mai dificil al accentelor, greu de perceput nu numai de tine ci in general astazi, cand se scrie aproape numai in vers alb,

Andreea, ma bucur ca ti-a placut, fie el si numai un vers :)

Pentru mine, pe lângă figurile unor Pleșu, Patapievici, Cărtărescu și alături de multe sintagme fericit alese din manifest, \"boierismul\" (mai ales cel \"literar\") nu poate exista în afara toleranței explicative, a distincției gesturilor și frazelor, a eleganței.
Urmărind replicile de aici, înclin să cred, \"boieri\" dumneavoastră, că acest manifest seamănă mai mult cu un turn de fildeș în ofensivă sau cu o caleașcă-suport pentru bice. Sau bicepși, după cum ni se arată și din imagine.
Poate că vor exista și \"probe-contrarii\". Deocamdată, nu.

stadionul Ghencea a fost modernizat

Fara a fi-n proiect,
Real, cu bidineaua
peste \"Notre respect...\"
a-nscris lejer: \"Pa Steaua!\"

C-un cioban hilar patron
si cu M.M.-argat pe urmă,
dintr-o trupă fanion
a rămas numai o turmă.

De-i Olaroiu antrenor,
chiar de-n echipă-s nume grele,
el le transformă, binișor,
pe toate-n oale și ulcele.

nu cred ca e de exceptie, e o incercare de sonet obisnuit, atat de obisnuit, incat s-a strecurat pe aici aproape nevazut, ca de obicei,
multumesc, Adriana,

un licorn si el,
Daniel

da, s-ar putea sa ma fi repetat, poate nu chiar asa, dar pe-aproape, cu macii aia din cristalin - aici se potriveste ca plin de simboluri - maci - rosu - cristalin - si ochi - sfera - mingea si limpezime, puritate - spre alb,
\"Liubi\" e in cu totul alt registru, cred ca Stratan l-ar fi scris mai bine sau cel putin altfel, poate ca si rondelul de aici e scris a la Dan Spataru, nu m-am gandit la asemanari de acest gen,
la \"mic, cu\" se suprapune consoana, e departe de orice tip de cacofonie, merge si \"mic, in\", desigur
pleoapa pe I n-am - nu am acces la diacritice decat prin copy - paste, imi ramane numai sa sper ca ingaduinta editorilor va fi de-ajuns de mare, astfel incat textul nu va ajunge la atelier pentru aceasta greseala, asumata,
multumesc Ela pentru trecere si semn, onorat,

surprinzator cum doi comentatori au reprosat textului acelasi lucru \"mic, cu\", aproape concomitent, ceea ce inseamna, ca in zicatoare (\"cand doi iti spun...\"), ca e musai de schimbat - ma mai gandesc, ok
tocmai pentru ca sunt microbist, nu am nevoie de vin sa ma pot uita la un meci (poate dupa - de bucurie ori necaz, precum romanul:) si oricum nu as tine sticla de vin intre picioare, pe motiv de preferinte bahice (daca beau vin, macar sa-l beau rece)
cateva amanunte surprinzatoare:
Haldan e inmormantat in Valea Plangerii, cimitirul fiind pe locul unui fost teren de fotbal,
a debutat pe 2 octombrie 1994 in Divizia A si a murit dupa 6 ani (si 3 zile), in timpul unui amical (pentru Catalin si amicalele erau la fel de importante), cu SN Oltenita - ieri s-au implinit 6 ani de la moartea lui,
cu un an inainte, tot pe terenul de fotbal murise Stefan Vrabioru, fotbalist la Astra Ploiesti (parca in timpul unui meci pe Giulesti - atunci cand s-a dus o adevarata batalie stilistica pe regulamentul dotarii ambulantelor \"corespunzator, cu targa\" - ambulanta de pe Giulesti era dotata corespunzator, adica doar cu targa...), cam din aceleasi motive, oarecum neelucidate - la Catalin - anevrism cerebral, la Stefan - hemoragie interna si anabolozant interzis,
ar mai fi, dar e cazul sa ma opresc aici,
multumesc, Dan, pentru aprecieri si daruri, onorat

da, varianta audio este favorabila accentelor, care nu cad in mod obisnuit,
\"poiatul\" nu o fi el chiar \"poiat\", dar tot ii trec agrisii dulci-acrisori peste cap, cand isi aduce aminte,
cred,
e-un rondel-balada, un fel de \"fuga din Dubasari\", intr-o duba,
edulcorata de zdruncinaturi, pe-o treapta (\"prisi\") Liubi - Liuba (\"bilingva\" sau chiar tri, pe axa ruso-moldo-vlaha) isi continua traseul, in dor de alti \"glonti\",
lasand indoiala pe capul bietului fost companion de goana
si gata sau...

multumesc, cu drag

gata nascut nu e o sansa pentru \"un casanova profan\",
e pierdere
zar
cazut peste o mie si-un an
ca-n bazar

multumesc, comentariul tau e, si el,
frumos dar,
Daniel

e altfel scrisul, impiedicat, reverberand suprapus,
dar versul nu e liber, nu e alb, el se leaga pe sa de canon prozodic dual, de aici inflexiuni cinice si parodii imperceptibile,
apoi
M-oartea - eterna combinatie intre N-astere si I-nviere,
Azov - in nici o legatura cu azurul, ci in oarecare fortaj, cu mov-ul, cu miscarea turbata a furtunilor,
nimic de recomandat si nici de invatat,
multumesc frumos luminilor tale, cai de acces spre praguri uitate

respiratia cuvintelor se-aduna in cantec prelung, aici, samen si-a samen, clipe de santal, cuvinte cheie, in care noptile trecand isi picura-n plutire secundele de vis, catre ziua, trecand acelasi arabesc al firescului prin gratie,
aidoma stilul portretului, in dubla identificare,
prin pasi de poem, leganati din aproape de Sena catre curcubeuri de pod, catre noi,
admirand fragmentele-buchet de metafore fine de aici, invelite in catifea si staniol,
viata frumoasa si de-ajuns, cat o mie!

Diana, multumesc,
referinta e dubla, amurg - iubirea (iluzorie si aceea? - v. primele 2 versuri din strofa a II-a) pierduta,
in strofa ultima apare \"pulberea\" atat pudra, geamana de praf (asternere in timp - inducere a expresiei \"praf si pulbere\"), cat si praf de pusca, exponent al unei stari explozive, de tensiune erotica maxima,
de aceea si din alte motive, amurgul nu e numai \"raul\", \"ramul\" si atat de putin \"luceafar\"

Maria, rondelul meu e modelat frumos in cuvintele tale, interpretarea ta atinge subtilitati hermeneutice si trimite sageti deductive cu varf inteligent,
asa ca imi permit doar cateva preecizari:
“obor” transmite si atmosfera, praful, ridicat ca o ceata, induce si acea vanzoleala – viermuiala mercantila,
si nu, nu la pasari m-am referit,
incluziunea “fetei cu albine” e una insolita, e si exploziva, distrugatoare (acul ingrozitor), dar are si rol catalizator (e lume multa atunci cand vine ea),
(nu e vorba de experiente personale decat in anumite si cu totul alte masuri)
am incercat, apoi, o mentinere a sensurilor duble, inca din strofa a doua, in care pe targoveti “ii dor vasele de sange”, nu sangele, deci e vorba de \"vase mai pline\" (aici e si o trimitere fulger, ca un clipit, spre ultimul catren) o presiune crescuta, de a carei cauza “fata cu albine” nu e straina – ca emotie erotica (in prim plan) sau cu vina indirecta, precum se expliciteaza in strofa a treia, prin roiul intepator, permutare a non-eliberarii (de aici, legatura si cu titlul),
acelasi dublu sens si la “tron” – “roi”, cu suspendarile de rigoare (mai ales la “…unde le vine”),

Dan, no problem, am observat, e ok, stiam ce ai vrut sa spui, si mie mi s-a mai intamplat,

Cornelia (Constantin?), ai dreptate, pare simplu, dar tu parca il faci un pic prea complicat,
interesanta perceptie, oricum, marturisesc faptul ca nu ma gandisem la asa ceva dar, daca asa ai vazut, cine stie, poate ca si inconstientul de/din mine incepe sa dea roade (miere)

Diana, e un zambet frumos comentariul tau, foarte aproape de un sens al versurilor,
nu ca inspiratie, insa,
declar solemn ca nu m-a intepat nici o albina inainte de a scrie rondelul, nici macar in cele mai intime momente,


Multumesc voua, cu drag, iertati tonul sagalnic si, mai ales, intarzierea

Dan, tiz de mare talent, fixist cum sunt, era normal sa nu ma pot incadra in alte curente,
am ras si eu de \"rondele\" pana cand cineva, un om cu inima asezata in piscuri si cu mintea cat Himalaia, mi-a soptit ca forma asta e mai greu de abordat, ca e mai grea decat sonetul,
ca n-ajunge forma, trebuie si atmosfera, mister,
ceea ce \"ambatului\" meu i-a produs fulgerari,
asa ca m-am conformat, experimental,
de aici si incadrarea, la \"personale\", ca intr-un laborator, in care nici o explozie a necunoasterii mele n-ar trebui sa raneasca,

Andu, te grabesti, concluziile tale ating unele coincidente, e un rondel inscris intr-o serie,
poate ar trebui sa-ti povestesc mai mult, la un \"car cu bere\", ceea ce nici dumitale stiu ca nu-ti displace :)

Multumesc, voua, dragi asezatori de cuvinte, aproape de mine

buchetele de gând sunt strânse în versuri de rugăciune,
sunt rugăciuni tăiș, de limpezire, prin ceața vremii, cu lame de icoană,
genunchii-s apăsați pe aripi de strigăt
și totul doare a jertfă ruginie,

odată cu tine, vin și eu, desculț, să mă rog:
\"înfiază-mă tu maică și fă-mă părtaș crucii\"

cu drag, Daniel

Costin, multam de aprecieri, ai surprins fin ludicul (nu era greu, dar cei mai multi, incruntati si cand rad, nu observa), ma bucura ca textul ti-a placut, e semn bun, incurajator

Maria, multumesc, cand sa adoarma si rondelul, pripasit nocturn pe cararile gri, hop si tu cu luminita de aur in bagheta, cu pasi atenti de cercetas exeget, pe la textul meu,
un rondel-incercare, pornit dintr-un ambat interior ca un pariu cu sinele, dupa o conversatie la ceas de seara cu oameni ai sufletelor cat casa

mai putin joc, mai mult nostalgie, ca o ravasire de pulberi peste povestile de dragoste (acel convertit \"amur\"),
din care tu ai surprins teribil de frumos si precis paralela imagistica, corespondenta naturala inefabila,

multumesc inca o data si
Multi ani, frumosi, pe potriva-ti!