Daniel Aurelian Rădulescu

Feriți-vă d-explozia femeii Ce ferecați de secole, stupizi Cu minți și inimi invalizi, Necredincioși suavului, ateii. Vă închinați la sfinți și îngeri Și bateți în ocări sublimul... Pieriți,

Cu dragoste plouă peste-a mea omenire, Se prăvale-n lacrimi, în suvoaie, în torent Măturând în puhoaie ce-i împotrivire... Înecând existențe-ntr-un inconștient. Prăbușiri de dorinți din vaporii

Ce componentă universală suntem Să ne compunem singuri din trasee Ce pavoazăm, ce le-am deschis cu cheie Ș-apoi pășim spășiți, pe ce-am creat, cu ce ne mintem. Ne-avem în luptă surdă cu

Pe coapse-n liră gându-mi curge, Priviri îmi pierd pe sânii-n pârg, În păru-ți fin ochiu-mi se scurge... De mijloc mic curea-mi te strâng. Cobor ș-alunec printre gambe Spre glezne lungi,

Mi-am luat vacanță de la tine... Doar ban, aproape, mi te ține! Un scop ai, cum să te îmbraci... Doar dacă-ți dau, sexul îl faci! Sunt card bancar, acces direct... Și cum n-ai bani, pretinzi

Sunt organism asexuat; N-am niciun interes frivol... Iubirea -am deliberat- E-anacronism, e fără rol! Dorințele îmi sunt percepte; Refuz ”pipițe”, „gigolo”... Criteriu-i... fără de

Stăm suspendați de gravitații În echilibrul spre funebru... Cu scut fragil de radiații Fugim în Univers tenebru. Suntem o piatră aruncată Rotindu-ne p-un lac de spațiu... Trăim p-o scoarță

Reții, când îmi erai iubită -Nu te aveam, erai cu altul- Făcusei zilnica-mi ispită; Erai soție, eu amantul? Revezi, cotloane unde-ascunși Și plini de patimi revărsate Ne căutam,

Te-am împărțit felii fugare, Mi te iau una la dejun... Să nu te-mpart cu oarecare Te tartinez cu ce-am mai bun. Mi-ești hrană zilnică pe veci, Te sorb, te gust, nici nu te-ncerc... La masa-mi

Am luat în palme-ntreg Pacific l-am răsturnat pe Everest... Astăzi sunt Guliver Magnific; Mesie sunt și-mi sunteți test! Am luat ghețari la subsuori, I-am prăvălit peste deșerturi; Dau lumii

Fiori mă trec, explodez stele, De cîte ori te văd trecând... Devin nimic, un muribund; Se pierd și simțurile mele. Ești ca un vis de primăvară Cadână din file de basm; Am inima-n continu

În tropot de cai năvălesc cavaleri Pe coamele-n vânt și grebăn \'n sudori, Cu pinteni lovesc în flanc, în subsuori; Nu știu de-s jockey sau de sunt ieniceri. Zăbale-s în spume și gât

Născut s-acumulez m-am luat pe bucățele... S-am timp să-mi revisez petrecerile mele. Nu aveam încă dinți, pășind... nu aveam păr; mă copii din părinți, scrutez spre adevăr. Nimic nu

O pâclă fină de alb pur Am peste sufletul în ceață; Încerc, cu diamantul dur, S-o tai, să mă agăț d-o ață. Am gândul pânză de păiânjeni, Sunt prins, lipit, în labirint; Idei îmi zbat, înalt

Te pierd și nu e prima oară, Mă rog să stai și nu e chip... Te-am cunoscut în primăvară; Ca-ntotdeaun-a fost un ”clic”. Ești partea din recent tumult De încercări, valorizantă, Crezând c-a

Iertare-mi cer străinilor Că nu i-am cunoscut pe toți Să le fac grâul pâinilor, Să îi hrănesc; genii, netoți. Iertare-mi cer amicilor Că nu le-am dat tot ce-am avut Să fiu ”eroul”

Am curs azi lacrimi despre mine, M-a luat un dor nebun de ieri; M-am retrezit la vechi suspine Când doar visam la primăveri. O clip-am mirosit a june; Cum aerul când zbori mereu, Nimic la vis

Tulburător, cum râul crem de-nnămoliri, Mi-e sufletul ce l-am căuș de vise. Mă curg din pisc, printre caverne imprecise Cota să-mi cresc, să moștenesc slăviri. Am stavile nenumărate-n stânci

Escala rutelor pretinse Din lumea mariajelor pe veci... Tumultul de minciuni pe buze ninse În avalanșe de rupturi, de inimi reci. Bărbați, femei necunoscute, Perpetuu se aruncă în

Peste abisul Marianelor Răsturnat pe semeția Everestului, Mai mult decât frumusețea cuvântului și-a gestului... Ți-e sufletul descătușat, din deschiderea tuturor vanelor. Peste imensitatea

C-un pumn de soare ți-am dat suflet cald, Din căuș de lună, perle ți-am dat dinți, Umbra-mi cu răcoarea-mi, ți-am făcut-o fald... Îți îndoi c-ocean, lacrimi ce-ai fierbinți. Lava din vulcani,

În salturi, sufletu-mi tresalt La fulg ce văd în zbor penat; E sol de vierme-n vis de-nalt, E-un efemer înaripat. Fragil, sublim, ușor perlat, Este-n culori uluitoare Sau albul pur

Ies toți în hoarde din spelunci Cu gând în zimți de stalagmite, Imitatori de nibelungi... Neisprăviți, neisprăvite! Au minți dospite în lugubru Ce explodează în dejecții. Răspânditori de ură,

Opiniile-s interzise Și orice subiect i-e cunoscut. Știe și legile nescrise Și neagă, dacă-i spui, când te-ai născut. Nu-i temă sau domeniu; Le știe precum nimeni, integral. Explică tot, ca