Poezie
Inventar pierdut
Să nu credeți în supremația vitezei luminii...dacă vreți să călătoriți în Univers.
1 min lectură·
Mediu
Născut s-acumulez
m-am luat pe bucățele...
S-am timp să-mi revisez
petrecerile mele.
Nu aveam încă dinți,
pășind... nu aveam păr;
mă copii din părinți,
scrutez spre adevăr.
Nimic nu cunoșteam
pitic descurajant,
vocabule n-aveam...
Oricum neimportant.
Tot rând pe rând, tot dus
să-nvăț din alți percepte
nevrute, mi-au indus
înscrisuri imperfecte!
Hârtii s-au adunat,
justificări, diplome;
Intrat... licențiat
obtuz și plin de dogme.
Prin jocuri-s educat
să fac ce alții vor...
Intuitiv erijat
într-un dominator!
Utopii-n fericire
-primite dar de muncă-
e-o viața-nșiruire
de ducere... în cârcă.
Neștiind, copii mi-am dat
ca roata să se-nvârtă
să țină o țară, un Stat;
să aibă ei de furcă.
Am creat șir de bunuri
ce nu-mi mai sunt utile
și las seren pe drumuri...
de-s fixe, sau mobile.
Sunt simplu un pasaj
infim, neînsemnat...
Sunt om.... pentr-un limbaj
ce singur mi-am creat.
Sfârșit, voi fi o listă
De bunuri-corolar;
De-o existență tristă
Pierdută-n inventar!
31.07.2010
001.036
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 45
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Inventar pierdut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/13977370/inventar-pierdutComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.