Daniel Aurelian Rădulescu

Limbaju-a devenit cameleon, Căci nu mai are nicio relevanță; E doar schimbare de culoare sau de ton... Minciună ascunsă de perfid, cu eleganță. Ce-auzi nu e nimic adevărat, Căci nu cel ce

Am dat o raită prin album, Uitat de-un fad cotidian; Nici bani și nici meridian, N-am handicap, să plec la drum. Sunt clipe - de iubite dragi, Părinți, copii, puțini prieteni- La schi, sau

E special când trec de-un secol către altul De-a valma, de sunt tânăr sau bătrân... Senzație am că pot s-ating străbun, Devin un uriaș de timp; cum gâzei, elefantul. E-o clipă unică-n

Ce zbor e anotimpul -unul peste altul- Mă-ntreb cum de-are fiecare un patern? Să fie oare un proiect intern, ori e extern; Căci totul este-n transformare?!... Doar, bazaltul!?... ... E roca

Am început să-mi rup dintre petale -Lasându-le-n cădere pe poteci- Pentru urmași ce-așteptă să se scoale La reînvierea dintre cripte sumbre, reci. M-am consumat în fructul destinat Să las

Reflux, oceanele împing în maluri Și inima-n artere-n ritm la fel; Cum pielea explodează în erizipel Și dragostea se înspumă-n vârf de valuri. Se umflă-n unghii, în păr -cum cheratină Cu sebum

M-a prins cu botul mare, perlat de măsele, imens de cald, de catifea umedă... Mă zgârâie cu picioarele grele; cu gheare ascuțite mi-ncolăcește pardesiu și sunt năpădit de-o bară, ca un fald de

Am pus mâna streșină la ochi...de-o palmă să nu mă plouă... prezentul. Oricum sunt suflet plouat pe vârful de deal de la Doftana... În spate am zidurile hâde, gălbui de humă, strâmbe,

Mă căutam în spatele gratiilor copilăriei și nu vedeam -de buruienile timpului ce mi-au mâncat roadele- ... nimic. Am numai coala spălăcită strâmbă din caietul de desen cu

Încerc să fac o caldă analiză La o ceașcă rece de cafea Stând în picioare, Căci la mese nu e loc... Și mi-a luat timp să intru-n priză Să fiu și eu așișderea, Să-mi iau un aer oarecare; Să

Malefic ancestral de gând, -De posedat, de pătrunzând- Născut în mintea hâdă, goală, A creatorului de chin, de boală. Repercutând în sumbre de psihoze -De gând și fizic în

Fapt unic sau o înlănțuire fulminantă Fără control, voință, nici dreptate... Pedeapsă aplicată cu seninătate De-o machiavelică entitate inductantă. E-o parte din egalul de balanță Pierdut

Își face ego-ul propriu o cultură sculptându-și singur corp, cu dalta muncii; să își câștige mușchii, precum uncii de preț... Să ne redea frumosul, de natură. Ascet, își lasă zilnic plăceri

Să pierzi, e implicit să ai; Mai mult decât pe tine, un integru... Să-ți faci balanța între alb și negru; Căci nu poți pierde, ce de preferință, dai... Ba încă, te poți pierde, relativ, În

Mi-am privit, singur, sfera-gazdă-n zbor murindă, Mascând portocaliu, cu umbra-i gigantescă. Dar vai ce mică-i... O priveam, proiecție terestră \'n suspans straniu, disperând o Lună... să

Am un dușman de moarte, timpul, Ce-i singurul inexorabil, fără stop... Nu-i pot decide ritmul -lin sau de galop- Chiar de divinității, în cerșit, îl stipul. Îl am cu mărturii nenumărate Pentru

Mărgea pe șnur, de timp non stop, Perpetuu în mișcare d-un bijutier; ... E viața însăși, scumpul colier P-o ață-n două capete, în veșnic hop. E ciclul de-nceput în nesfârșit Vândut pentru

Am strâns bărbați de pe planetă-n mine în trup imens de roci -cum Everest să am- ca să repar eternele ruine; în case veșnice... pentru copii ce cresc. Am strâns sudorile bărbaților planetei să

Mă pierd zile la rând...cu capu-n nori!? Privesc cu ochii goi chipuri prin sticlă Și-i strig în van; aivea nu se-aplică De câte ori, de câte ori... M-avânt cu gând d-elan în fiecare

Trec anii peste dragii din morminte -S-aștern în pudrerii din stele fine- Chemați din întâmplare-n minți, fără cuvinte, Sau invocați de gazde-n gânduri celestine. Îi deformăm în minte-n măști

Nu știu la cine să mă rog, să fiu un ciclu -Cum anii se preling în anotimp pe rând Din mugur desfăcându-mă-n esența unui gând- Să-nmiresmez planeta, veșnic în periplu. Copt, să mă pârg în

E cred, o lipsă de atenție fatală cu consecință psihică, carnală; o bine meritată pedepsire, a lipsei interesului... în omenire. Ne procreem, făr’ să premedităm dezastrul -necontrolați în

Am inventariat tot ce-am în anturaj; poate evit previzibil derapaj de deșănțat. Am inventariat profundu-mi ”EU”; de sunt o karma plus sau derbedeu ratat. Am inventariat planeta, mai

De la bunica ascultam prin’70 Povești cu o Regină din alt timp Ce cobora-n calești, cu har și nimb Pe-n drum de colb, la fel ca azi... poteci. Și tatăl meu, copil desculț, vedea Alai regesc în