Poezie

Atentat

Altceva decât ce este... Nimic nu e etern...

1 min lectură·9 iunie 2011

Mediu

E cred, o lipsă de atenție fatală

cu consecință psihică, carnală;

o bine meritată pedepsire,

a lipsei interesului... în omenire.

Ne procreem, făr’ să premedităm dezastrul

-necontrolați în furii, cum când epigastrul

anunță angina și n-avem reacții-

ignorând că nitroglicerina-i leac, dar și explozia... în fracții.

Ne creștem ego-ul printre vecini,

nu pedepsim copii crezându-ne divini,

mințindu-ne c-avem și respectăm credință;

ce-o exersăm în moarte, în suferință.

Oh, cultivăm în mii de ani diversul

în cult, inoculăm familial... perversul;

pedeapsă dăm la ce nu ne-aparține,

prin uneltiri... nevinovaților de vine.

Ne-am împărțit pe clanuri, hoarde și partide,

religii, secte, națiuni, organizări perfide,

în tabere de execuții ne-antrenăm...

Proprietate, viață, crez ne atentăm.

În fond culegem tot ce semănăm

când violența pură o promovăm

prin drept la atentatul unilateral...

”Ego” sub falsul consensus universal.

04.09.2010

001.023

Daniel Aurelian Rădulescu. “Atentat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/13982295/atentat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.