Poezie

Felix

Să nu credeți în supremația vitezei luminii...dacă vreți să călătoriți în Univers.

1 min lectură·1 iulie 2011

Mediu

Reflux, oceanele împing în maluri

Și inima-n artere-n ritm la fel;

Cum pielea explodează în erizipel

Și dragostea se înspumă-n vârf de valuri.

Se umflă-n unghii, în păr -cum cheratină

Cu sebum și sudoare-n foc- căldură...

În creier răbufnește scoarța-n tevatură;

Tahicardie-n tensiuni d-adrenalină.

E trambulina sau extensia de coardă,

Naveta spațiului în kerosen arzând

Sau Jet-ul ce refuză a coborâ-urcând...

Plămânu-n inspirația pădurilor ce îl dezmiardă.

În supersonic ”spin”, e timpul la iubire...

Refluxul milenar retrage seva-n vene

Și mări, păduri se-ncolăcesc epuizate-n lene...

Ah, cât de scurt ne încântăm de fericire!

E un reflux în ciclu, fluxul cu putere,

Ce ne-ntrebăm, în fals, de nu e inefabil;

E cineva mai sus, ce l-a decis, probabil...

Să fie doar clipite, să nu-l ai... ”avere”!?

E singura dreptate universală

Fără control d-escroci sau potentați

Și o deplângem cât de scurtă-i, disperați...

Da-i unică, un ”fair”, de distribuție egală.

O soarbe-n clipe-ntrega omenire;

E plusul de gigant, la hâdul minus,

E-o bogăție arzând, într-un instant, de Primus...

O năzuință-i, un deziderat de trai... O felix... fericire!!!

22.09.2010

001.196

Daniel Aurelian Rădulescu. “Felix.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/13984060/felix

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.