Dana Banu

nu prea înțeleg eu ce legătură are analiza aiasta psihologică pe aici, care e rostul prelungirilor pe care văd că le oferi cu dărnicie versurilor mele, iți mulțumesc pentru trecere și lectură,
salut,
cât despre locantele alea, m-au băgat definitiv în ceață,

Neranțula fundoti înseamnă mic portocal amar

dar când aud asemenea vorbe, chiar mă încred și dacă mă încred iar încep să slăbesc frâiele cenzurii poeticești și încep acuma a scrie poezele la normă, ca in copilărie când mă trimiteau ai mei in tabăra de creatie de la năvodari și ne puneau acolo să scriem minim 2 poezii pe zi de la 16 la 18 pe malul marii:), iți mulțumesc mult pentru apreciere, o pun deoparte, are să îmi prindă bine,
versurile în limba greacă sunt din \"Neranțula\" lui Panait Istrati, sunt versurile unui cântec și dans de pe țărmurile Greciei pe care Panait le cânta dansând în \"subsolul prieteniei\" (subsolul prăvăliei lui Gheorghe Ionescu)
un cântec pe care ți-l scriu aici în românește:
Ea va trăi mereu,
pe prundișurile
insuleleor trandafirii,
mereu nesupusă
mereu sălbatică,
cu gleznele-i
atât de alb-strălucitoare,
încât vederea lor
trece ca un fulger deasupra mării
și luminează lumea-ntreagă

cât despre
\"Aman! More! Aman! Aman! Neranțula!\", Apostolis Monastirioty spunea că amanul cântat de Panait în momentele lui cele mai hotărâtoare și mai haine \"nu e decât strigătul nostru sfâșietor în fața soartei\"
cam atât,

\"Slăvită fie bucuria și slăvită durerea! Una și cealaltă sunt surori și amândouă sfinte. Ele făuresc lumea și umplu sufletele mari. Ele sunt tăria, ele sunt viața, ele sunt Dumnezeu. Cine nu le iubește pe amândouă, nu iubește nici pe una, nici pe cealaltă. Și cine le-a gustat, cunoaște prețul vieței și pacea de a o părăsi.\"(Panait Istrati)

îți las doar un semn că am citit poezia ta, am înțeles și călătorit departe și trist împreună cu ea, ești un Poet bătrâne și asta cu siguranță nu se va schimba în timp, îngerii aleargă și se așează cu aripile pe spatele tău,

sincer, parcă titlul mi se pare desfășurându-se prea amplu și oarecum strident în contrast cu trupul textului dar...poezia esențializează și se redă integru, convinge și se oferă întreagă lecturii, părerea mea,
la bună citire,

am remarcat subiectiv și iremediabil ultimele două versuri, pentru mine înseamnă mult când prin textele citite de mine pe po.ro găsesc chiar și un singur rând-vers care să mă lumineze, iată de ce las aici un semn că am trecut și am citit

cel care dădea gândurilor tale întreg? eu îi simt lipsa și mai cred că ar trebui să îl pui la treabă;
un destin de șapte zile, uite, la asta chiar am să mă gândesc astăzi, în rest, textul mi se pare o răsucire spre înăuntru parcă mai înnegurată, parcă nu mai ești tu aici sau ceva străin a tulburat apele,

mă refeream înainte la textele mele încadrate la poezie nu la personale

aș vrea să se înțeleagă totuși în cele din urmă că eu nu scriu jurnale, uneori, ca în cazul de față, textele iau forma unor monologuri cu puternică întoarcere spre eu dar... tot ce scriu eu pe aici este în parte ficțiune literară, imaginație, îmi pare rău că poate dezamăgesc pe unii dintre voi, dar...asta e;

Dana și Gelu, bucuroasă să vă văd trecând pe aici,

Nuța Crăciun și still me, mulțumesc pentru lectură și comentarii.

îți mulțumesc pentru însemnarea lăsată

cătălinule, ca de obicei, mă minunez în fața comentariilor tale atât de măiastru spuse, mă îndupleci iar prin felul în care atât de atent te apleci asupra textelor mele, să îmi dea Dumnezeu mereu cititori ca tine, cât despre fratele meu Ion, cel care a inventat o culoare, numai de bine:),
mulțumesc încă o dată,

m-a surprins poezia ta, este primul text scris de tine pe care îl citesc, o scriere desenată curat și o voce care esențializează discret și cu acuratețe,
la bună citire,

templierule, fii bun și nu mai ridica sabia unei dreptăți subiective prin pagina mea asupra celor care știu să vadă cuvântul și în forma lui lumească, chiar dacă nu știu să îmi văd textele acestea, pe care le iubesc, într-o lumină curată, pot, pentru că sunt \"deșteaptă și inteligentă\":) să discern între observațiile pertinente și cele scrise în fugă, acuma eu îți mulțumesc pentru că textele mele îți sunt în atenție, eu cred că tu ești un Poet, bătrâne, lasă răutatea inutilă și scrie, părerea mea,

Iulia, cititoarea mea de toate zilele, mă înseninează fiecare comm al tău, mulțumesc

eu sunt pe aici, încă, toate poezelele mele au să vă aștepte cuminți, întotdeauna,

da, am modificat, ai dreptate, îmi pun steluța bine și îți mulțumesc pentru ea(dacă mi-o dai înapoi:))

chiar cred că nu este unul din cele mai bune texte ale mele dar... ce știu eu? mulțumesc

este pentru mine un semn bun, de bucurie, Roxana, mulțumesc.

Cine mi-a steaua cea roșie și de ce?

nu prea îmi place mie să intru pe pagina autorilor la spartul tărgului:) dar mi-a sărit în față poezia ta, înstelată pe bună dreptate, mă alătur vocilor care ți-au spus despre finețea reîntoarcerii spre înlăuntrul acela care oricât de lung și prelung trec anii nu se schimbă, eu știu, dragă Ramona, copilăria nu moare, mai iese doar cîteodată la joacă în momente de tristețe în jur,
o poezie frumoasă, părerea mea,

o descriptivitate ce nu respinge, am remarcat mai ales imaginile caline, rotunjite cu finețe, flashuri surprinzând prin inedit(\"Norocul tău părea condiționat de piciorul meu drept
și de locul fundei roz în blondul ei.\") titlul nu atrage iremediabil dar scriitura este una rostită cu siguranța unei voci care stăpânește exercițiul poetic, părerea mea,