Dana Banu

cred că ai dreptate, desigur,
mulțumesc pentru apreciere,

tu Ofelia, chiar că aveam nevoie de râsul tău pe aici, sincer,
mulțam,

mi s-a făcut efectiv și sincer un rău fizic citind și privind, e atâta răceală cadaverică aici încât mi-a înghețat zâmbetul meu caracteristic pe față,
o ascuțime a senzației redate ce rar poate fi atribuită unei scriituri feminine, ai ceea ce puține doamne și domnițe reușesc să posede, o decantare a cuvântului a spiritului din el deosebită,
textul tău depășește tristețea, trece dincolo, păreea mea,

mulțumesc pentru semnul de trecere, bea 2 cafele în Arizona, una pentru mine,

mie mi-a plăcut vitrina ta cu teniși de aici, am stat și m-am uitat la ea de departe, aflându-mă un mândru purtători de teniși nu pot decât să salut o poezie care îi scoate la citire într-un asemenea mod,
da, teniși cu licurici,

a unei

eu, spășită, umilă și cuminte recunosc, nu mă aflu un degustător al unei atare versificații dar nu pot să nu las un semn pe pagina domniei tale cum că ideea poetică de aici e îmblânzitoare, chemătoare și migăloasă,
cu respect și respirație intactă,

versuri scrise cu nerv și nervuri, o transparență deloc obositoare, parcă subtitlul s-ar cere titlu, părerea mea,

ce ai pus în pachetul pe care l-ai aruncat la ghenă?:)

Daniel, nu spune, băiete, niciodată niciodată, zi așa, nu ai de gând să pleci niciodată din Cluj?:)), no bine, nu ai auzit despre Arizona, asta e trist, foarte trist, tuburător de trist, citește cartea lui Romulus Guga \"Adio, Arizona (Spovedania unui naiv făcută în fața unui autor din provincie)\", apărută la ed. Dacia prin \'74, mă gândesc că poate Arizona nici nu mai există, or fi construit vreo bancă sau vreun cazinou în locul ei:), era situată chiar în centru , lângă Librăria Universității, bagă și tu un serch pe google și o găsești mai ușor, eh, se schimbă vremurile, oamenii, cafenelele, dacă nu mai găsești Arizona vezi că mai era și Croco, o cafenea de lângă Biblioteca Universitară,

medeea, da, oamenii-marea iubire a vieții mele:), ai dreptate,

mulțumesc pentru gândurile voastre cele bune,

ca de obicei ești bună cu mine:), că nici nu știu ce să răspund, adică știu,
mulțumesc,

să spun înainte, prezența ta aici mă bucură cu atât mai mult cu cât tu ai fost autorul acelei lucrări despre Traian Furnea, unul dintre puținii care și-au adus aminte de el,

reafirm și sper să nu devin obositoare deja, forța lirismului tău, ai aici imagini și simboluri care pe mine nu doar că mă înving dar îmi dau o liniște cum rar se întâmplă când citesc texte postate pe agonia, scrisoarea ta de aici are nu doar o blândețe studiată ci și un final uriaș demn de remarcat și de gândit asupra lui,
o seară bună,

încă nu am trăit ideea dar timpul mi-o va aduce cu siguranță, am cam exagerat înainte când spuneam de ani, deoacamdată reduc la luni,
mulțumesc pentru revenire,
o seară bună și ție.

reafirm părerea mea că modestia și bunul-simț nu au omorât niciodată pe nimeni, textul acesta personal, poate ușor prea personal pe ici pe colo, scris, cum spuneam și în răspunsul anterior, în aproximativ un sfert de oră nu vrea să scoată în evidență cunoștințele și prieteniile mele literare, oricum eu am plecat din Cluj în 2000, nu i-am mai reîntâlnit pe oamenii din Arizona, am precizat acest lucru și în finalul textului, am schimbat între timp, țări, orașe, domicilii dar Arizona rămâne pentru mine un punct de reper valoros al educației mele,

am corectat, mulțumesc, întotdeauna fac așa, când termin de scris un text îl introduc direct, revenind apoi de 10-20 de ori cu corecturi,
despre Muri nu mai știu nimic, ultima dată l-am văzut prin 2000 la lansarea de carte a lui Liviu Mircea, cu Alexandru Vlad nu eram foarte apropiată dar am ținut minte că îl enervau la culme hârtiile mele cele roz, restul sunt definitiv și irevocabil pritenii mei,

cred că îmi mai trebuie ceva timp, vorbesc de ani și experiență, pentru a putea da finalul dorit de tine, pe care îl intuiesc doar deocamdată, cu siguranță atunci când va veni vremea și voi fi în stare poezia va fi terminată, reapropierea mea de poezie se face dificil, proza și-a pus amprenta enervant de sigur asupra scriiturii mele, îmi mai trebuie câteva zeci de exerciții de genul acesta pentru a reuși să ajung la poezie dar răbdarea și tenacitatea mea cred eu că vor avea un rezultat pe măsură într-o bună zi,
mulțumesc pentru însemnarea lăsată,

măi Poetrycă, dâmbovițean sau nu altu\' pe moment, adică în sfertu\' de ceas cât mi-a luat conceperea capodoperei literare de față nu mi-a venit,
că mă pui acu\' la treabă, de iar stau juma\' de noapte să îmi rod creierul cel interesant și apetisant pentru 3 vorbe, mă duc să îmi pun de cafea și l-oi schimba până de dimineață sau nu, om mai vedea, ne-om mai gândi,
servus adică salut, ceao, pa pa:)

o voi

să te bucuri de cititori cât mai avizați, să ai parte de mulți prieteni alături de tine la lansare, dacă voi găsi cartea o voi cumpăra și o citi cu atenție,

ți-aș trimite cărțile mele dar să nu mai spui la nimeni:)), nu mai am decât un singur exemplar din ultima, și ăla un \"rebut\" în rest le-am dat pe toate la prieteni,
oricum nu ai pierdut ceva deosebit, o cărticică de poezioare scrisă de mine pe la 16 sau 17 ani, o plachetă de care nici nu vreau să îmi amintesc atât era de slabă și un volumaș anemic de proză scurtă nu îndeajuns lucrată pe care am mai dat și bani(de la sponsori, e drept) să îl scot:), nu sunt fals modestă sunt cât se poate de obiectivă,
mulțumesc pentru dărnicia aprecierii tale și
la bună citire,

să nu uit, ultimul volum \"Orașul Părăsit\" se susține prin grafică realizată de bunul meu prieten, Neil-Lupșa V. Ioan, mare pictor și Om, decedat cu ceva ani în urmă, din nefericire,

dar nu pot să plec fără să îți las semn de citire(antum:)), poezia ta de aici floarianule e scrisă cu înserarea la masă, știi, mă gândesc eu, mâinile tale n-au cum să obosească, doar ele scriu toate cuvintele acestea de toamnă de îndepărtare și liniște,
dulce amăruie gutuia venită în somnul tău,