ultima scrisoare

Uite a ajuns la mine azi și-a întins arena!




poemul tău Emir este ...
în oasele lui ascunzi amar/dor/zâmbet strâmb/rugăciune!

semnat:

valeriu...
cata osteneala sa pui pozele acestea pentru mine
esti un om bun asa e acolo sunt dau de mancare la tigrii si ma uit printr-o fanta in arena la clauni si rad ...
multumesc

scrisoare de imblanzit frigul din inima, poemul acesta
apropie doruri... uneori te simti instrainat si-n propria ograda
nu-i asa Mircea? atunci scrii, iar instrainarea mai fuge o azvarlitura
de bat...
iar despre clauni si tigri, numai de bine, imaginea se apropie mult
de realitatea mea:) dar speranta moare ultima, nu?
asa-mi explic eu versul final

anana

nuta
poemul acesta este un poem al instrainarii si al desradacinarii al exilarii al unei mari plecari si asa cum foarte bine ai inteles fata dresorului nu e altceva decat speranta si dragostea care ne raman...
frumoasa trecerea ta prin exilul meu :)

reafirm și sper să nu devin obositoare deja, forța lirismului tău, ai aici imagini și simboluri care pe mine nu doar că mă înving dar îmi dau o liniște cum rar se întâmplă când citesc texte postate pe agonia, scrisoarea ta de aici are nu doar o blândețe studiată ci și un final uriaș demn de remarcat și de gândit asupra lui,
o seară bună,

dana
semnul tau vine intr-un moment potrivit ma bucur ca poezia aceasta nu a trecut neobservata de tine si ceea ce spui pe marginea ei imi da avant sa scriu mai departe si mai departe
sigur finlul este unul fericit gasit si eu ma intreb cine mi l-a \"shoptit\"
multumesc
emir

\"finalul\"
evident

Versuri pline de doruri si de indepartari.Eu in final nu vad speranta.De ce trebuie sa fiu eu pe dos :)?daca dresorul are o fata.....te mai intorci la acel loc, strain acum?.....Ma simt asa de implinita dupa ce-ti citesc poeziile......si mereu gasesc cate ceva nou in mine, ce nu credeam ca poate exista.Ma simt atat de inferioara cintindu-ti poeziile.

Cu stima, Ploaia