Dan SÎRBU

... trebuie să recunosc faptul că un asemenea interviu îl obligă pe iubitorul de poezie (și nu numai) la căutări asidue pentru (re)descoperirea unor valori pierdute sau uitate în noianul de exegeți care propovăduiesc doar numele celor care știu să perieze oportunitatea avantajului propriu...

... îl cunosc pe George ACHIM, îi cunoasc aproape toată opera și mai știu despre geneza numelui său faptul că este (după cum arată sensul noțiunii \"Akim\" din greaca veche) \"păzitorul focului sacru\" - de unde și utilizarea sintagmei: \"probabil că soarele coborâse un pic pe pământ\"; este OMUL care se hrănește cu căldura luminii, cu lumina caldă a semenului care-l inspiră și care-l determină să respire prin poezie, prin artă...

... păzește \"focul sacru\" al culturii vâlcene (și nu numai!), păstorește lumina în publicații culturale importante (revista \"Semn\", revista umoriștilor vâlceni \"Țânțarul\", revista \"Povestea vorbei\", cotidianul \"Ziarul de Vâlcea\" etc.) și știe, înainte de toate, ce înseamnă valoarea în literatura de astăzi, cam pătată de canoanele celor care se autoproclamă \"genii neînțelese\"...

... mulțumim, domnule Silișteanu, pentru crâmpeiul de suflet dăruit odată cu acest interviu reușit - respect, zâmbet și lumină...!

... lăsând la o parte mesajul, care nu e dedicat ființei vii, mă voi lega doar de simbolistică și de modul cum a fost construită spre a da o tentă șanjantă ideaticii lucrării, în ansamblul său...

... așadar:
- bolta - simbolizează unirea cerului cu pământul, ca o legătură dintre liniile curbe din vârf;
- pasărea - cunoscută ca fiind personificarea ușurinței sau eliberării de greutatea cotidianului terestru; cu alte cuvinte, starea spirituală a umanului; mesagerul destinului;
- heruvimul - ca paznic al comorii divine; geniul înțelepciunii;
- fumul - ca imagine a relațiilor celesto-terestre, semnifică eliberarea prin purificare (vezi incinerarea);
- lumina - care, depășind hotarele dintre spiritual și material, înseamnă cunoaștere, înseamnă esență divină, trezirea dorinței întru împlinirea dragostei, înseamnă viața;
- inima - ca generator al dublei mișcări (sistolă și diastolă) de expansiune și resorbție a universului, reprezintă, de această dată, esența umană, focul viu al vieții materializate într-o \"soma\", făcând ca noțiunea de individ rațional să-i fie atribuită în urma interacțiunii dintre inimă și creier;
- mormântul - ca echivalent al simbolisticii muntelui, reprezintă perenitatea vieții (dincolo de propriile-i transformări), relevându-se în lăcașul metamorfozei corpului în spirit...

... iată cum totalitatea elementelor stilistice ale poeziei tale se cristalizează într-o convergență a sensurilor înspre un ideal generator de mari deziluzii, dincolo de faptul concret al terminologiei de utopie - bineînțeles că poetica poate da naștere la situații strâns legate de inefabil însă realismul are de suferit tocmai prin această utilizare contradictorie a simbolisticii, care nu este altceva decât tendința înspre a putea întoarce ceea ce am pierdut sau putem pierde cu ușurință, din mai multe motive, mai mult sau mai puțin fortuite...

... construcția este suavă, tipic feminină, ceea ce conferă generalului valoare lirică, însă, extrapolând, nu putem transpune în realitate suma unor sentimente a căror însemnătate s-a pierdut undeva în negurile sufletului...

... mi-a plăcut determinarea versului alb, forța care răzbate din fiecare sens în parte și aștept o urmare a prezentei, ca subsidiar al imperiosului necesar ce tinde să explodeze din scrumul nestinsului scrum al păsării ce-și reinventează mitul revenirii...

... respect profund, în zâmbet și lumină...!

... exegeți legându-se de textură și ignorând voit structura - oameni buni, de ce confundați adjectivul cu epitetul și, mai ales, de ce vă împiedicați de niște dogme pe care nici domniile voastre nu le respectați întru totul...?

... pentru conformitate, pe lângă faptul că textul mustește de psihologie, amintesc: epitetul = \"determinant expresiv pus pe lângă un substantiv sau pe lângă un verb pentru a scoate în evidență mai nuanțat o trăsătură a obiectului sau a acțiunii și pentru a da mai multă expresivitate artistică creației respective\", iar adjectivul = \"parte de vorbire flexibilă care arată o însușire a unui obiect sau a unei ființe și determină numele acestora, acordându-se cu ele în gen, număr și caz\"...

... Camelia Ioana POPA, felicitări pentru determinare - respect, zâmbet și lumină...!

... Gabriela, simbolul palmei (al mâinii) este unul greu de conținut dar ideea ta de a ține, menține și susține \"ochiul\" (unul dintre termenii cei mai bogați în simbol) în palmă e senzațională...!

\"O, literă gravidă de cuvânt\" - iată începutul în forma sa cea mai pură, gândul generator de idee, ideea transpusă într-o literă de început de cuvânt, cuvântul ca simbol (ești magistrală!) la începutul începuturilor și, nu în ultimul rând, cuvântul ca termen sine qua non: din limba latină - conventus \"adunare, întrunire\", conventum \"înțelegere\"...

... superbă lucrare, superbă de-a dreptu\' - respect, zâmbet și lumină...!

... dacă timpul ar fi prizonierul nuanței infinite în care doar liniștea zăpezii s-ar evidenția în umbra unui suflet atât de larg (precum cel al autorului - după cum bine reiese din acest plăcut poem), îmi doresc să nu dispară niciodată această lume...

... respect, zâmbet și lumină...!

... \"...astăzi se poartă la încheieturi brățara de ametist
și teoria conspirațiilor...\" - interesantă antiteză (mă poartă prin lumi pline de roșu și albastru)...

... \"în țara unde nici mâini care seamană
nici ochi nu există și nici cranii nu poartă o talpă de înger...\" - și dintr-o dată m-am simțit atât de neputincios încât m-am trezit din letargie și sunt gata să mă revolt pe lumea care nu e capabilă să înțeleagă faptul că nu e nici un rău să \"crezi\", să iubești, să creezi, etc...

... fascinant poem - mulțumesc pentru că mi-ai dat posibilitatea să meditez asupra frumuseții creației divine...!

... sunt cât se poate de serios - neserios de serios...!

... \"Martorul zilelor, / Împuținându-te, / Hrană pentru toate golurile tale…\" - adevăr, realitate crudă și iar adevăr...

... acesta-i fascicolul de lumină care dezvăluie valoarea Banatului (în general); felicitări - mie mi-a plăcut...!

... \"richețiile\" sunt o subclasă din categoria bacteriilor descoperite de biologul RICKETS, care a murit din cauza acestora, iar ca recunoaștere pentru activitatea sa au fost denumite după numele lui - și mi-am permis să extrapolez pesimismul de care aminteai metaforizând ideea...

... vă mulțumesc pentru trecere...!

... respect profund, domnule Foarță - dați-mi voie să vă mulțumesc pentru liniștea care m-a învăluit citindu-vă acest sublim poem pastelat în nuanța cea mai pură...!

... nu vreau să accept faptul că nașterea ta (sub identitatea unei \"vorbe\") are loc în urma sinuciderii cuvintelor Lui și asta perpetuu, în cotidian...

... tu nu esti doar o \"vorbă\" uitată undeva la umbra cuvintelor; îmi place să cred că din tine (de fapt) se naște adevărul materializat în cuvinte - pentru că vorbele nu se pot asemăna cu cuvintele (vezi \"Fabulă\" a mea și te vei convinge) care îți compun acest poem de-a dreptul superb...

... domnule Dobrescu, dați-mi voie să vă mulțumesc din suflet pentru acest text (pentru răbdarea de a-l edita) care nu face altceva decât să evidențieze nivelul de trai al acelor vremuri în orașul de pe Timiș, oraș unde, am onoarea să mă fi născut și eu, undeva în anul 1975 (primăvara)...

... o vorbă veche bănățeană spune: \"Nu-i român ca bănățanu\', bănățan ca lugojanu\', lugojan ca Brediceanu!\" - eu aș adăuga, fără să exagerez, că \"pe lângă Grozăvescu / strălucește și Dobrescu\"...

... felicitări drag concitadin și îmi arăt toată recunoștința în urma lecturării acestui text, atât de veridic în ceea ce privește apartenența zonei la spațiul pe care, în nebunia noastră (așa cum nu puțini sunt cei care afirmă - chiar și în spirit constructiv), ar trebui să-l iubim necondiționat; un spațiu numit Banat, parte integrantă din frumoasa Românie...

... cu siguranță a mai rămas ceva de spus: prezentul murdar (trenul) în care fiecare zâmbet contează mai mult decât o poveste despre cai, zidari sau reviste săptămânale citite de depresivi (și nu numai), a căror viață poate oricând să facă deliciul \"gărilor\" de aiurea...

... bine conturat, textul tău - ușor de digerat deși nu e la îndemâna oricui...

... s-a întâmplat, Gabriela - chiar s-a întâmplat...?

... \"... la peron / cu dezlegare la întîmplare liberă / ca un salt fără acoperire în cerul devenit atît de personal...\" - este cel mai recent adevăr pe care l-am descoperit în urma cu ceva vreme; și crede-mă, merită din toate punctele de vedere...

... mă simt în siguranță sub auspiciile poemului tău - atât de cald, atât de plin de adevăr...

... frumoasă izvorâre a adevărului - adevăr abstractizat de o dorință profană din care nu se eliberează decât \"raza tractoare la cer\"...

... oare fanta va fi suficient de încăpătoare sau doar mirajul îți va alimenta setea de adevăr...?

... draga mea Luz, oniricul ar trebui să ne salveze pe toți de ireversibilitatea timpului care, nemilos, își continuă trecerea perpetuă peste tot și toate...

... și parcă-mi vine să-ți spun că niciodată nu e prea târziu...

... trăiri de-o intensitate care te tulbură și-ți zguduie întregul sistem de iluzii - trebuie să recunosc faptul că e mai mult decât un simplu poem...

... mulțumesc pentru ocazia oferită de a citi ceva atât de profund...!

... draga mea Gabriela, sunt copleșit de-a dreptu\' de adevărul ce reiese din sublimul tău poem, deși eu nu te consider deloc vinovată de apariția amurgului în viața noastră, a tuturor...

... \"vinovată sunt doar de amurg // și de faptul că încă n-am descoperit / în care anotimp rodesc tăcerile / cuvinte\" - nu-i așa că tânjim cu toții înspre o perpetuă cunoaștere a propriei noastre individualități (chiar și când nu ne aparținem)...?

... cu mulțumirile de rigoare pentru acest semn de recunoaștere a activității mele - mă onorează dar mă și obligă...

... \"vei începe să spargi ca de obicei cristale golite de sentimente
pentru că de fapt el o aruncase de pe ultima treaptă a întâmplării
lumea se adunase într-o baltă de lacrimi...\" - câtă clarviziune în sufletul tău (!), intuiția feminină te-a ajutat în acest poem să definești foarte bine paradoxul unei dimensiuni onirice fără precedent, în care reușești foarte ușor să captezi atenția cititorului cu o lume în care totul, dar absolut totul, poate fi posibil...
... reușit poem...!