Dan SÎRBU

... trebuie să recunosc faptul că un asemenea interviu îl obligă pe iubitorul de poezie (și nu numai) la căutări asidue pentru (re)descoperirea unor valori pierdute sau uitate în noianul de exegeți care propovăduiesc doar numele celor care știu să perieze oportunitatea avantajului propriu...

... îl cunosc pe George ACHIM, îi cunoasc aproape toată opera și mai știu despre geneza numelui său faptul că este (după cum arată sensul noțiunii \"Akim\" din greaca veche) \"păzitorul focului sacru\" - de unde și utilizarea sintagmei: \"probabil că soarele coborâse un pic pe pământ\"; este OMUL care se hrănește cu căldura luminii, cu lumina caldă a semenului care-l inspiră și care-l determină să respire prin poezie, prin artă...

... păzește \"focul sacru\" al culturii vâlcene (și nu numai!), păstorește lumina în publicații culturale importante (revista \"Semn\", revista umoriștilor vâlceni \"Țânțarul\", revista \"Povestea vorbei\", cotidianul \"Ziarul de Vâlcea\" etc.) și știe, înainte de toate, ce înseamnă valoarea în literatura de astăzi, cam pătată de canoanele celor care se autoproclamă \"genii neînțelese\"...

... mulțumim, domnule Silișteanu, pentru crâmpeiul de suflet dăruit odată cu acest interviu reușit - respect, zâmbet și lumină...!

... lăsând la o parte mesajul, care nu e dedicat ființei vii, mă voi lega doar de simbolistică și de modul cum a fost construită spre a da o tentă șanjantă ideaticii lucrării, în ansamblul său...

... așadar:
- bolta - simbolizează unirea cerului cu pământul, ca o legătură dintre liniile curbe din vârf;
- pasărea - cunoscută ca fiind personificarea ușurinței sau eliberării de greutatea cotidianului terestru; cu alte cuvinte, starea spirituală a umanului; mesagerul destinului;
- heruvimul - ca paznic al comorii divine; geniul înțelepciunii;
- fumul - ca imagine a relațiilor celesto-terestre, semnifică eliberarea prin purificare (vezi incinerarea);
- lumina - care, depășind hotarele dintre spiritual și material, înseamnă cunoaștere, înseamnă esență divină, trezirea dorinței întru împlinirea dragostei, înseamnă viața;
- inima - ca generator al dublei mișcări (sistolă și diastolă) de expansiune și resorbție a universului, reprezintă, de această dată, esența umană, focul viu al vieții materializate într-o \"soma\", făcând ca noțiunea de individ rațional să-i fie atribuită în urma interacțiunii dintre inimă și creier;
- mormântul - ca echivalent al simbolisticii muntelui, reprezintă perenitatea vieții (dincolo de propriile-i transformări), relevându-se în lăcașul metamorfozei corpului în spirit...

... iată cum totalitatea elementelor stilistice ale poeziei tale se cristalizează într-o convergență a sensurilor înspre un ideal generator de mari deziluzii, dincolo de faptul concret al terminologiei de utopie - bineînțeles că poetica poate da naștere la situații strâns legate de inefabil însă realismul are de suferit tocmai prin această utilizare contradictorie a simbolisticii, care nu este altceva decât tendința înspre a putea întoarce ceea ce am pierdut sau putem pierde cu ușurință, din mai multe motive, mai mult sau mai puțin fortuite...

... construcția este suavă, tipic feminină, ceea ce conferă generalului valoare lirică, însă, extrapolând, nu putem transpune în realitate suma unor sentimente a căror însemnătate s-a pierdut undeva în negurile sufletului...

... mi-a plăcut determinarea versului alb, forța care răzbate din fiecare sens în parte și aștept o urmare a prezentei, ca subsidiar al imperiosului necesar ce tinde să explodeze din scrumul nestinsului scrum al păsării ce-și reinventează mitul revenirii...

... respect profund, în zâmbet și lumină...!

... exegeți legându-se de textură și ignorând voit structura - oameni buni, de ce confundați adjectivul cu epitetul și, mai ales, de ce vă împiedicați de niște dogme pe care nici domniile voastre nu le respectați întru totul...?

... pentru conformitate, pe lângă faptul că textul mustește de psihologie, amintesc: epitetul = \"determinant expresiv pus pe lângă un substantiv sau pe lângă un verb pentru a scoate în evidență mai nuanțat o trăsătură a obiectului sau a acțiunii și pentru a da mai multă expresivitate artistică creației respective\", iar adjectivul = \"parte de vorbire flexibilă care arată o însușire a unui obiect sau a unei ființe și determină numele acestora, acordându-se cu ele în gen, număr și caz\"...

... Camelia Ioana POPA, felicitări pentru determinare - respect, zâmbet și lumină...!

... finuț textul tău, suav, ca surâsul unei fete virgine ce-și privește visurile întrerupte doar de o respirare a clipei...

... așteptarea este zadarnică atâta timp cât dragostea ucisă a bărbatului strigă: \"te-am învins, femeie, n-ai știut să mă păstrezi!\"...

... zâmbet și lumină...!

… înspăimântat, deschid ochii
(lumina mi-era obturată de obolii de pe pleoape)
și mă trezesc în lumea lui Hades,
lumea în care umbra e la ea acasă –
parcurge erect drumul înspre lumina de sus
sfidând gravitația râului
peste a căror unde luntrea lui Charon
îmi poartă zborul rădăcinilor;
luntrașul mă sfidează,
bucurându-se de bănuții primiți să mă treacă
Styx-ul, Acheron-ul, Cocytus-ul, Phlegethon-ul , Lethe-ul… sau
cum s-o mai numi,
iar pe malul celălalt mă așteaptă Cerberus
(cel cu coadă de dragon)
urmărindu-mi cele nouă ocolișuri ale umbrelor pe care le păzește…

… într-o ultimă zvâcnire
îmi iau zborul în brațe și urmăresc
drumul fumului acheronian înspre alte văzduhuri
mai albastre, mai lipsite de rânjetul
negricios al luntrașului Charon…

... sper că n-am dat peste un războinic senectut, gata să lovească în încercarea mea cu propriu-i pseudonim: \"bobadil\" = bobă - bătrână; dili - a bate (gr. δηλέομαι), a lovi...

... respect, zâmbet și lumină...!

... nu sunt diminețile nimănui, sunt diminețile lumii - lumea în care ținutul mâinilor e gestul cel mai plin...

... respect, zâmbet și lumină...!

... Gabriela, simbolul palmei (al mâinii) este unul greu de conținut dar ideea ta de a ține, menține și susține \"ochiul\" (unul dintre termenii cei mai bogați în simbol) în palmă e senzațională...!

\"O, literă gravidă de cuvânt\" - iată începutul în forma sa cea mai pură, gândul generator de idee, ideea transpusă într-o literă de început de cuvânt, cuvântul ca simbol (ești magistrală!) la începutul începuturilor și, nu în ultimul rând, cuvântul ca termen sine qua non: din limba latină - conventus \"adunare, întrunire\", conventum \"înțelegere\"...

... superbă lucrare, superbă de-a dreptu\' - respect, zâmbet și lumină...!

„nu îi pasă nimănui cu adevărat nu știe nimeni / cu câtă foame se lasă o bucată de poezie / în viața de zi cu zi, nu va spune nimeni / noi avem demnitatea de a nu cerși pentru a scrie” – și asta spune totul, mai ales că percepem realitatea cotidiană în funcție de propriile nevoi și de propriile „plecări dinspre oglinzi”...

... mulțumesc pentru că mi-ai redat strălucirea principiilor fundamentale, acumulate odată cu acumularea „părților” de educație și autoeducație în ceea ce privește efemerul care naște în noi dorințele false de a „dribla” prezentul motivând totul prin prisma unei necesități materiale (oricare ar fi aceasta) – uite așa se naște ecologia în artă...

... hai să ne păstrăm principiile împreună și hai să nu mai înșelăm poezia vieții în lumea pe care ne-am construit-o cu atâta trudă...!

... zâmbet și lumină, cu dragoste...!

... dacă timpul ar fi prizonierul nuanței infinite în care doar liniștea zăpezii s-ar evidenția în umbra unui suflet atât de larg (precum cel al autorului - după cum bine reiese din acest plăcut poem), îmi doresc să nu dispară niciodată această lume...

... respect, zâmbet și lumină...!

... \"...astăzi se poartă la încheieturi brățara de ametist
și teoria conspirațiilor...\" - interesantă antiteză (mă poartă prin lumi pline de roșu și albastru)...

... \"în țara unde nici mâini care seamană
nici ochi nu există și nici cranii nu poartă o talpă de înger...\" - și dintr-o dată m-am simțit atât de neputincios încât m-am trezit din letargie și sunt gata să mă revolt pe lumea care nu e capabilă să înțeleagă faptul că nu e nici un rău să \"crezi\", să iubești, să creezi, etc...

... fascinant poem - mulțumesc pentru că mi-ai dat posibilitatea să meditez asupra frumuseții creației divine...!

... sunt cât se poate de serios - neserios de serios...!

... \"Martorul zilelor, / Împuținându-te, / Hrană pentru toate golurile tale…\" - adevăr, realitate crudă și iar adevăr...

... acesta-i fascicolul de lumină care dezvăluie valoarea Banatului (în general); felicitări - mie mi-a plăcut...!

... \"richețiile\" sunt o subclasă din categoria bacteriilor descoperite de biologul RICKETS, care a murit din cauza acestora, iar ca recunoaștere pentru activitatea sa au fost denumite după numele lui - și mi-am permis să extrapolez pesimismul de care aminteai metaforizând ideea...

... vă mulțumesc pentru trecere...!

... respect profund, domnule Foarță - dați-mi voie să vă mulțumesc pentru liniștea care m-a învăluit citindu-vă acest sublim poem pastelat în nuanța cea mai pură...!

... nu vreau să accept faptul că nașterea ta (sub identitatea unei \"vorbe\") are loc în urma sinuciderii cuvintelor Lui și asta perpetuu, în cotidian...

... tu nu esti doar o \"vorbă\" uitată undeva la umbra cuvintelor; îmi place să cred că din tine (de fapt) se naște adevărul materializat în cuvinte - pentru că vorbele nu se pot asemăna cu cuvintele (vezi \"Fabulă\" a mea și te vei convinge) care îți compun acest poem de-a dreptul superb...

... domnule Dobrescu, dați-mi voie să vă mulțumesc din suflet pentru acest text (pentru răbdarea de a-l edita) care nu face altceva decât să evidențieze nivelul de trai al acelor vremuri în orașul de pe Timiș, oraș unde, am onoarea să mă fi născut și eu, undeva în anul 1975 (primăvara)...

... o vorbă veche bănățeană spune: \"Nu-i român ca bănățanu\', bănățan ca lugojanu\', lugojan ca Brediceanu!\" - eu aș adăuga, fără să exagerez, că \"pe lângă Grozăvescu / strălucește și Dobrescu\"...

... felicitări drag concitadin și îmi arăt toată recunoștința în urma lecturării acestui text, atât de veridic în ceea ce privește apartenența zonei la spațiul pe care, în nebunia noastră (așa cum nu puțini sunt cei care afirmă - chiar și în spirit constructiv), ar trebui să-l iubim necondiționat; un spațiu numit Banat, parte integrantă din frumoasa Românie...

... cu siguranță a mai rămas ceva de spus: prezentul murdar (trenul) în care fiecare zâmbet contează mai mult decât o poveste despre cai, zidari sau reviste săptămânale citite de depresivi (și nu numai), a căror viață poate oricând să facă deliciul \"gărilor\" de aiurea...

... bine conturat, textul tău - ușor de digerat deși nu e la îndemâna oricui...

... ador neuitările tale și-ți respir coloritul toamnei din pleata ta nemângâiată de mâini ce au uitat ca să te plângă...

... adevărul despre tine îl cunosc doar cei care au fost străpunși de \"mângâierile-săgeți\" pornite din palmele în care îmi doresc să-mi odihnesc zâmbetele și suavele-mi gânduri...

... s-a întâmplat, Gabriela - chiar s-a întâmplat...?

... \"... la peron / cu dezlegare la întîmplare liberă / ca un salt fără acoperire în cerul devenit atît de personal...\" - este cel mai recent adevăr pe care l-am descoperit în urma cu ceva vreme; și crede-mă, merită din toate punctele de vedere...

... mă simt în siguranță sub auspiciile poemului tău - atât de cald, atât de plin de adevăr...

... îmi vine să mușc din secundă / să mă transform în siaj alb de undă / îmi vine să zbor / să tot zbor / să mușc sălbatic din nori // vreau să-ți cer să mă-nveți și pe mine / cum să fac să mă-nchid doar în tine...

... scumpa mea ADRIANA, îmi place ce vrei să înveți...!