Ziua morților

... lăsând la o parte mesajul, care nu e dedicat ființei vii, mă voi lega doar de simbolistică și de modul cum a fost construită spre a da o tentă șanjantă ideaticii lucrării, în ansamblul său...

... așadar:
- bolta - simbolizează unirea cerului cu pământul, ca o legătură dintre liniile curbe din vârf;
- pasărea - cunoscută ca fiind personificarea ușurinței sau eliberării de greutatea cotidianului terestru; cu alte cuvinte, starea spirituală a umanului; mesagerul destinului;
- heruvimul - ca paznic al comorii divine; geniul înțelepciunii;
- fumul - ca imagine a relațiilor celesto-terestre, semnifică eliberarea prin purificare (vezi incinerarea);
- lumina - care, depășind hotarele dintre spiritual și material, înseamnă cunoaștere, înseamnă esență divină, trezirea dorinței întru împlinirea dragostei, înseamnă viața;
- inima - ca generator al dublei mișcări (sistolă și diastolă) de expansiune și resorbție a universului, reprezintă, de această dată, esența umană, focul viu al vieții materializate într-o \"soma\", făcând ca noțiunea de individ rațional să-i fie atribuită în urma interacțiunii dintre inimă și creier;
- mormântul - ca echivalent al simbolisticii muntelui, reprezintă perenitatea vieții (dincolo de propriile-i transformări), relevându-se în lăcașul metamorfozei corpului în spirit...

... iată cum totalitatea elementelor stilistice ale poeziei tale se cristalizează într-o convergență a sensurilor înspre un ideal generator de mari deziluzii, dincolo de faptul concret al terminologiei de utopie - bineînțeles că poetica poate da naștere la situații strâns legate de inefabil însă realismul are de suferit tocmai prin această utilizare contradictorie a simbolisticii, care nu este altceva decât tendința înspre a putea întoarce ceea ce am pierdut sau putem pierde cu ușurință, din mai multe motive, mai mult sau mai puțin fortuite...

... construcția este suavă, tipic feminină, ceea ce conferă generalului valoare lirică, însă, extrapolând, nu putem transpune în realitate suma unor sentimente a căror însemnătate s-a pierdut undeva în negurile sufletului...

... mi-a plăcut determinarea versului alb, forța care răzbate din fiecare sens în parte și aștept o urmare a prezentei, ca subsidiar al imperiosului necesar ce tinde să explodeze din scrumul nestinsului scrum al păsării ce-și reinventează mitul revenirii...

... respect profund, în zâmbet și lumină...!

ce bine ca avem colegi care scriu astfel de comentarii serioase, eu iti spun ca mi-a placut si mi-a placut mai ales saltul pana la ruina.
mcm

Cine intelege este cititorul meu preferat...

In primul rand imi place acest poem mai mult decat varianta in engleza. Vad in acest poem o fuga de monotonia vietii cotidiene si ascunderea in locuri nevazute care sunt placute descoperirii: \"ma ascund fumagand de rugina\" - ma duce cu gandul la o reinviere asemanatoare pasarii Phoenix dar in acelasi timp vad dara lasata de fum pentru a gasi drumul de intoarcere; \"pasari cu zbor de heruvim\" - sugereaza beatitudinea de o clipa care este traita in toata spleandoarea ei; finalul tinde sa ma duca cu gandul la eliberarea sufletului celui mort si pastrarea acestuia la inima \"doar langa mine\".
Mi-a placut. Foarte frumos.
Felicitari Camelia!