... nu vreau să accept faptul că nașterea ta (sub identitatea unei \"vorbe\") are loc în urma sinuciderii cuvintelor Lui și asta perpetuu, în cotidian...
... tu nu esti doar o \"vorbă\" uitată undeva la umbra cuvintelor; îmi place să cred că din tine (de fapt) se naște adevărul materializat în cuvinte - pentru că vorbele nu se pot asemăna cu cuvintele (vezi \"Fabulă\" a mea și te vei convinge) care îți compun acest poem de-a dreptul superb...
Cuvintele lui se sinucid pentru că nu te pot suporta pe tine. Pentru că ești mai mult decât pot ele cuprinde. Eu asta am înțeles.
Cum spunea Andreea, scurt și cuprinzător, dar și atât de frumos...
A.