Poezie
Temporală
text publicat în suplimentul de cultură \"Monitorul Cultural\" al cotidianului \"Monitorul de Vâlcea\"
1 min lectură·
Mediu
Trecutul meu (?!)
e-o inepție; prezentul meu -
e-un joc stupid,
iar viitoru-mi pare parcă
Soare cu raze
bleu-morbid...
Înclin să cred în
moartea vieții, regenerată
hibă a firii dintr-o tulpină
de richeții -
covor în calea nemuririi.
Și în final
respir natura din visul meu -
o inepție,
iar Timpul azi e-un joc stupid
ce mă plasează-n
veșnicie.
035.951
0
as vrea sa-ti dau o-nghititura de optimism care si la mine e deficit
nu stiu ce inseamna \"richetii\" , nemurirea n-are nici o importanta, adevarul e in clipa de fata, o alta lumina, \'\"alta\"...
ai pastrat elegant ritmul pana la final
ultima strofa e un paradox : vis-ineptie, joc-vesnicie
o zi placuta, Dan !