Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

cântecul inorogului

1 min lectură·
Mediu
după o viață ca a mea dragostea începe să fie
la fel
am crezut și despre tine
iată un om pe placul florilor
cu ochi ce întreabă mai mult
în fiecare cod al silabelor
simt starea de veghe a unui trup
dispus să iubească
te doresc atât de mult încât vara nu se va sfârși
niciodată
îmi spuneai să nu trec peste mormântul cuiva
dorul
înseamnă necazuri în carne
din lumea de dincolo
dacă ar fi să te salvez mi-aș retrage
cuvintele
au un sâmbure de cireș unde cad miroase a dragoste
și multe animale nu rezistă la mirosul de sânge
mi-e negru și alb
cu toată puterea cuvântului dragoste în
iubire
te-aș duce la zece izvoare de unde se adapă cerbi lopătari
și nu am muri niciodată
atât de îndrăgostiți adormim
în același timp
să-mi spui unde vrei să-mi pun mâna
031714
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
142
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

dan petrut camui. “cântecul inorogului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14176723/cantecul-inorogului

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@emilian-licanEL
Distincție acordată
Emilian Lican
Unde cade un sâmbure de cireș...
Foarte bine!
0
@madalina-stateMS
Madalina STATE
La cele zece izvoare s a adăpat gura lui însetată de dragoste
Tocmai de accea nu mai există moarte. Poate doar ceva negru și alb într-un sâmbure
0
@dan-petrut-camuiDC
dan petrut camui
domnule Emilian Lican, sâmburii de cireș pretind o anumită conjunctură pe care doar prezența fantasticului o poate activa, în lipsa ei ceilalți se comportă de parcă ar avea prima criză de gută...
Mădălina, imaginile alb-negru impresionează prin frumusețea detaliilor peste care colorul trece cu superficialitate, iar numărul zece are misticul său, cu drag!
0