Poezie
my kind of love
2 min lectură·
Mediu
îmi ajunge să respir printre degete
odată cu stropii de sare
nopțile oprite la sânge
scurgerile femeilor ce și-au ucis pruncii
creșteam fără să știu că tinerețea nu este o vârstă
în clipa când ți-am mângâiat părul
mi-ai mușcat umărul din care poftele țâșneau ca din pungile
de pe fundul mării
auzeam sunetul armelor
motiv pentru care niciunul dintre noi nu putea să meargă pe apă
ne-am ascuns între sânii unui bilet lăsat sub cana de ceai
tu cu zăpezile tale trădătoare
eu cu păsările ce însoțesc morții
vom naște monștrii albi
și vom trudi să-i ascundem de oameni
am flori carnivore în casă
noaptea nu iese prin aceeași ușă cu viii
dacă mă trezesc înaintea ta îți voi tăia părul
îl voi pune în geam
să-mi aducă aminte
de
icoana mamei
lăcrima de fiecare dată când dăruiam gutui
ninsorilor slave
nu mai sunt același om care a plecat în lume
mi-au crescut pletele
mi-au crescut gândurile
dar mă obsedează în continuare fântâna în jurul căreia
îmi alergam iubirea
muma se supăra când i se stingea țigara
fi-ți-ar a dracu' de năroadă
într-o zi au venit rușii
ne-au pus după înălțime
nu am plâns
nu mi-am tras șapca pe ochi
eram curios să le văd fața în timp ce scutura scrumul
pe chipul lui lenin
am jurat cu buzele albe de sare
să mușc mâna care mă hrănește
022079
0
RR