Poezie
inflamabil
2 min lectură·
Mediu
în fiecare dimineață ies cu gândul că voi găsi urmele
hârtia de ziar cu urme fine de praf
alb cât himalaya în cel mai apropiat punct
față de soare
nu am pretenția să fiu
primul
dintre frații mei plecat cu ce aveam în gând să fac
și gustul de carne
ultima cină
mama se certa cu tata
în spatele meu pregăteau lucruri frumoase
dar nu eram atât de puternic
vor mai fi toamne și frunze în curțile oamenilor
să pot face un foc din ce voi găsi de prisos
în viața mea
aud alarme
femei în picioarele
goale
mă înnebunesc gleznele fermecate
ajung în burta unui orgasm natural
neprefăcut
lipsit de orice apărare
în fața naturii mele ce se poartă agresiv cu mediul înconjurător
deși trupul meu nu poate face la nesfârșit acest sacrificiu
îmi vine să zbor
deasupra tuturor gândurilor prietenilor și dușmanilor
la un loc
lovesc la întâmplare pietrele de pe drum
dumnezeu nu are curaj să întrebe nimic
despre destinul meu slav
port o chitară în spate amintire de când îmi închipuiam
muzica
deasupra întâmplărilor
nu mă întorc niciodată în același loc
unde se vorbește rusește
mi-e teamă
că mă voi molipsi de filozofia oricui bea
mai mult decât îmi trebuie
mă văd în oglindă precum un râu întunecat
de copacii rupți din pământ
sunt unul dintre cei cu zile puține și rele
dar nu mă compar
cuvintele își vor găsi drumul singure
022.392
0
RR