Poezie
cântarea cântărilor
2 min lectură·
Mediu
am zile când îmi amintesc
soarele
intră în casă iar eu
mulțumesc lucrurilor din apropiere
că am
pentru ce să nu iubesc ceea ce caută lumea
bani
respect
onoare
libertatea de-a alege binele și răul
tot mai aproape de buzele tale
false precum zâmbetul unui clown ce reprezintă
atracția vieții
în orașul meu ridicat pe acte de violență
lipsurile provocau anii întunecați peste care
iubirea trecea cu buretele
ploaia umplea trotuarul de spumă
mă aplecam în fața acelei ape de sus
ziceam
asta-i sare din trupurile celor care n-au ascultat
dacă în loc de stropi suflete se înalță și se întorc
din straturile reci ale atmosferei
sunt sigur că unuia ca mine din Sud
nu i-ar plăcea în cer
am avut timp să-mi văd încercările
bucuriile refuzate
viselor despre ce nu trebuia să-mi doresc
mie cel ce vă vorbește
cărțile îmi dau voie să plâng
în pumni
strigându-mi numele
runele
cele mai ascuțite tăceri
din iubirea ta după care săpam în bărăganul uscat de uitarea
primilor oameni arși pentru convingerile lor
adevărat
nu trebuie să-mi fie frică de
cei neputincioși
îmi oferă comorile mâncate de molii
desfac mâinile și ațe lungi se destramă în aer
sărate și ele
vrăbiile după o noapte de dragoste
duc vorba dintr-o parte în alta
cântarea cântărilor.
024.280
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan petrut camui
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 212
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 44
- Actualizat
Cum sa citezi
dan petrut camui. “cântarea cântărilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-petrut-camui/poezie/14127332/cantarea-cantarilorComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DCIulia pentru felul în care le-ai luminat zborul poate așa vor ajunge mai departe și decât am gândit eu...
0
Cu drag!