Poezie
odă bucuriei
1 min lectură·
Mediu
te-am luat în brațe, mi-am zis :
arată-ți furia, toate rahaturile prin care ai trecut
de-a lungul timpului, pune-le în femeia asta,
ocupă-i mintea, distruge-i orice intenție de-a nega,
umple-i trupul cu tot ce ai mai greu pe suflet
până nu va putea să mai stea pe picioare,
toate cele cincizeci de fețe ale lui Grey să-i
inflameze retina,
cuvintele care n-au fost eliberate să simtă
dulcea pasăre a răzbunării
ia pământul de-a valma între picioare,
chiar dacă bulgării ar face tălpile să-i sângereze,
nu-i un sânge de rămas bun,
este unul de bucurie, proaspăt, dulce și amar,
cu zgomot de roți ce apropie soarele,
lasă-l,
mi a spus înțeleptul, altă dată moartea nu va mai fi
atât de înduioșător de romantică,
te-am luat în brațe și-am zis:
înțeleptul are dreptate, nu degeaba are o coastă în fiecare femeie,
știe ce se întâmplă
de la prima tresărire a embrionului
la dilatarea timpului și a spațiului,
de la schimbarea chimiei rinichilor și a inimii
până la trădarea care ucide atât
de poetic:
''iată carne din carnea mea, os din oasele mele''.
042
0
pentru așa imagini zguduitoare în vers
și o atât de bine închegare în plenar...
Mută-ți domnle textul de la Personale... :)
Aici e Poezie curată!