la distanță de-o zi

eu și verbul a ști tot poceam despre oameni și genul și numele nu ne ieșeau la vopsea cifrele sumele la distanță de-o noapte cu porunca numărul șapte încercam să trăiesc după cum se cuvine până când am uitat rău cu rău e mai bine la distanță de-o cale lactee erai tu rătăcind printre meri dezbrăcată femeie și-am crezut că e drept să îmi laud hambarele pline deși încăpea-vor pe mâini aspre străine muma mi-a zis scoate dracul din baltă să plătești pentru el cu o broască ce saltă cât e neagră sub nori noaptea-n trup ca de iască cât e gata de-acum luna umbre să nască tot turnam împăcat în rinichi și pahare de copil plin de bani să nu crezi că mă doare faptul că nu te iubesc după cum carnea mă ține ca pe-un lucru de preț printre neamuri străine moartea striga după mine hai muică mă-ascundeam instinctiv după sticla de țuică moartea îmi striga la răscruci soarta numele până atunci dumnezeu nu îngăduise nici rima nici glumele