Dan Mitrut

de data asta remarc un text plin de viata, de o rara generozitate semantica.

in cautarea unei certitudini a lumii subtile, fiinta se revarsa si forteaza toate malurile posibilului.

in integralitatea ei poezia seamana cu o spirala insurubandu-se in tot ce poate reactiona la strigat, la rana: carne, cuvant, timp si spatiu...

\"dogma se cere cojita
ca un cheag uscat...\"

frumoasa zicere. tinta e bine aleasa. Dogma e prilej de smintire pentru oricine vrea sa treaca dicolo de ea. cojile ne apar mereu in fata si uneori nu sunt coji de nuca, ci veitabile coji de sticla ascutita, sau de otel-brici si numai zborul sau exercitiul fachiric ne poate trece dincolo, spre liberate.

\"Sunt darul altei vointe,
fir de nisip,
picatura.\"

surprind aici iarasi motivul revelatiei, pe care il tatonezi de ceva timp. firul de nisip, picatura ajung la saltul de constiinta, la priceperea descendentei lor inalte. mare lucru, cu adevarat.

problema alteritatii nu se mai pune. e perceput Totul in mod holografic:

\"Cum? Tu unde esti?
Aici,
acolo,
imprejur...\"

\"Tu\" poate fi parte din tine sau din ecou. vesnicia devine astfel o o impletire fir cu fir, pana la disolutia diferentelor si granitelor arbitrare ce separa si separa mereu...mintea si inima.

sunt incantat de aceasta citire.

acest text ma lasa fara replica. am mai patit asta si la poezia maiei, ieri.

e atat de cutat exprimat si de clar, atat de sugestiv incat lasa poezia sa se spuna abia dupa ce versurile se termina.

va sa zica in Rai se mai vopsesc inca banci. super. si era proaspat vopsit cand te-ai asezat. imaginea e absolut originala, incat ma ia cu entuziasm.

se chinuie lumea sa exploreze nonsensul in poezia contemporana, pe cand sensul, in acest text, e la el acasa si Doamne, cat de departe te poti duce cu sugestia.

de aceea nu pot sa trec fara sa remarc poezia si sa o apreciez in felul meu.

si eu fac aceeasi propunere pentru cenzori.

o sa remarc felul in care autoarea stie sa lege versul si sa il faca sa cante.

figurile de stil sunt strategic alese in structuri cheie ale textului.

exemplu: poezia incepe cu metafora avand ca liant verbul \"a avea\", ceea ce face ca intrarea in forta sa surprinda \"Lacrimile au usi, vremea are ferestre.
Sentimentele stau cate-o viata la rand.\"

\"Intrebari de rugina se ridica din ape.\"

\"Amintirile mele, cu nisipul in pleoape,
de sub zodii inalte, printre rani se privesc.\"

campul semantic al cuvintelor e extins de formulari nestepate, ca \"amintirile de rugina\" sau amintirile care se privesc \"printre rani\" \"de sub zodii inalte\".

si mai e acel cer care \"este nu este\", un fel se hocus-pocus pe care soarta il joaca in mintile inca nedospite.

frumos, foarte frumos construit. mi-ai facut o dimineata plina de ritm cu aceasta poezie.

iti multumesc. magul

faza cu en gros-ul trebuie sa mai pui un \"r\"

in rest, eu trebuie sa te felicit pentru ca de data asta ai zis-o frate Silistene.

ce sa remarc? mesajul aruncat mucalit dar profund trait?

sau unele versuri:

\"Ești urât îngere, îți spun hai lasă pe masă
Mărunțișul acesta de viață și du-te acasă.\"

aici e teribila spusa vanzatorului, comerciantul, auzi se targuie el cu un inger... teribil vers.

\"Știi, aș fi vrut să merg la o nuntă în cer dar cum
Când azi-noapte un câine a mușcat din lună pe drum.\"

si asta e tare, parca e inspirata de \"metafora lui veve\", e si spatiu si timp in metafora ta,asta din poezie, ei lasa, e aproape eliadesca imaginea.

\"Dă-mi costumul acela ca în pânza topită
Să ascund răutatea din lumea aceasta grăbită\"

ce sa mai spun, finalul e tulburator. lumea aceasta grabita a reusit sa pateze pana si un inger. pai ce, lui Iisus nu i-au dat niste rani de cuie? ia uite cu ce pleaca divinitatea dintre oameni; cu rani de cuie. da, asta am facut noi. si ai zis-o si tu pe sleau, asa cum te stiu.

na, ingerul tau trebuie recuperat. ii zici tu sa se ia dupa stea. ok?

felicitari, Silistene

multumesc pentru aceasta exceptie.

DAN

am sa fac doua observatii:

in nici un caz lunii nu ii poti spune stea. sunt doua lucruri total diferite.

iar a \"naste procreatii\" suna cum nu trebuie, parerea mea.

in schimb am gasit si versuri de calitate

\"In amestec de culoare
goliciunea unei corzi, in bronz
te uimeste albul
unei semnaturi divine.\"

sau

\"Cand arcusul strans pe coarda
scoate sunet din rasina\"

exista potential poetic la tine ce poate exploata.

numai sa ai ceva de spus oamenilor, ceva din inima ta, fara sa faci cuvintele sa tipe.

cu prietenie, magul

eu o sa rog cuvintele sa spunna ceva Orianei.

am remarcat cu cata gratie a exploatat posibilitatile de imaginare a copilului, de la registrul biologic, la cel spiritual. in acest fel nu mai avem de a face doar cu copilul ei ci cu intreaga rasa umana. admir mult la Lia aceasta capacitate de a reintegra partea in intreg.

ca putere de sugestie imi e greu sa aleg. o sa ma oprescla ultima parte, cu adevarat o sinteza a vietuirii terestre:

\"E ora sapte
mai am cinci pasi de granit
pâna la noapte,
soarele lui e la zenit
despre miscarea neinitiata
vorbeste Mariei si nenascutului
el va fi tata.\"

mama isi simte \"noaptea\" aproape. sentiment sfasietor. dar o bucurie launtrica dincolo de lumea carnala izvoraste: soarele pruncului ei e la zenit, in plina ascensiune, deci. va urma initierea in tainele vietii. dar cui sa ceara o astfel de investire, daca nu unei mame divine, Mariei. in acest punct poezia devine tulburatoare, sparge orice bariera a canonului literar livresc si se apropie de ceea ce Noica numea \"fiintare in lumina cuvantului\".

nici nu indraznesc sa ma apropii de ultimul vers. las tacerii sa spuna despre...stea

draga mae, ingenunchez in fata florii de colt.

ma regasesc in acest text, calator pe crestele Carpatilor, in lumea plina de minune al lui Sfarama-Piatra.

ingenuncherea inaltimilor, ingandurarea apusului sunt tot atatea motive de intoarcere spre sine si de descalcire a beznei, in care ne inecam in amintiri.

as incerca sa fac un comentariu dezvoltat, dar emotia imaginilor, simplitatea si curatenia versului ma amutesc. de aceea ma opresc, si incerc sa rasar, nestiut peste culme.

in fata unor texte, orice comentariu devine superflu.

asa ca incep sa tac si sa ma bucur de minunea ce ne-ai daruit cu atata sensibilitate.

cu amabilitatea ta as vrea sa o citesc si la noi la cenaclu.

da, se pare ca grafica nu te-a ajutat data asta, ca sa faci arborelele sefirotic. imi pare rau, ar fi putut iesio minune de poem, pentru ca forma e inconfundabila.

dar puteai face textul mai putin inchis si sa dai oamenilor un fir de Ariadna de care sa se prinda.

personal nu am exclus ideea unei astfel de reprezentari, dar sugestia a fost stangace. cred ca stii, Keter a fost sefira care l-a inspirat pe Newton. W. Mozes a afirmat totusi ca una din sintezele Arborelui Sefirotic este crucea, in toate directiile spatiului si timpului.

imi pare bine ca textul a fost parcurs de cat mai multi si s-au solicitat raspunsuri.

ramane de felicitat incercarea ta, dar pentru ca cititorii site-ului nu sunt toti kabalisti sau hermeneuti, zic eu, trebuie lasate in texte chei de descifrare, pentru a nu porni polemici fara sens.

bafta in continuare

multumesc de vizita, Sandor.
observatia ta e interesanta. si eu initial m-am gandit la asta, dar dovezile materiale si documentare studiate ulterior, m-au convins ca esenta basmului e veche si nu pacatuieste prin modernism sau autenticitate indoielnica.

uite, I.Otescu a facut chestionarul la \"Credintele taranului roman despre cer si stele\", la inceputul sec XX, Densusianu aproape in aceeasi perioada. asta e marele pericol. culegerea acestor nestemate in ziua de azi e aproape imposibila. doar o munca de teren supraomeneasca si oleaca de noroc, sa mai gasesti in memoria ancestrala a oamenilor acestor locuri glasul Cerului, al Gainusei, al Arborelui Cosmic.

nu am intentionat un text dupa rigorile stiintei, chiar daca el contine izvoare. prefer acest mod de ilustrare, pentru ca daca incerci sa pui mitul la insectar, poti obtine doar rezultate exacte, dar moarte: ca fluturii frumosi cu aripi inghetate, miros de formol... intelegi tu.

ideea e sa incerc sa redau lucrurile spre naturalete, mai ales pe acest taram, nu mai exista o matematica a timpului, ci doar acel \"illo tempore\", subliniat de Eliade de atatea ori.

numai asa se mai poate trezi bucuriia luminii dintai, la oameni.

multumesc inca o data.

eu nu pot sa afirm pana la capat ca e o poezie reusita.

dar cantecul Sirenei de pe site ramane gingas si maiastru.

am mai citit si in alte poezii ale tale folosirea inadecvata a neologismelor. nu stiu cum se face dar in textele tale apar in structurile cheie neologisme. poate e o impresie de a mea.

doar ca in versul:

\"în aeroportul acesta (axat pe un arbore!)\" folosirea lui \"a axa\", cam raneste versul si imaginea.

apoi, cred ca suna altfel \"ochii de zaheu\"
pluralul folosit de tine dilueaza versul, care in acel loc trebuie sa aiba tensiune si vibratie.

apoi prima poarte mi se pare ca se incalceste in paranteza interminabila. desi imaginea lui Dumnezeu scris cu \"d\" mic spune frumos poezia, ea apare din senin si dispare din senin, odata cu:
\"ai să mă recunosti după același tricou albastru\"

tu scrii o poezie de calitate, dar trebuie putina atentie la discursul poetic.

asta e doar parerea mea.

magul

daca ai scris poemul asta pentru a figura o cruce, asta da e transparenta. doar atat

magul amuzat :)))

ma bucur ca ai citit cu ochii inimii comentariul meu ;))

Silva mai are la activ un poem de asta cu valente grafice. doar ca cel anterior era mult mai frumos desenat.

ce regasim insa aici? incercarea autoarei de a ne duce in lumea plina de farmec a intelepciunii hermetice. cred ca excursia asta trebuie sa o faca fiecare pe pielea lui, in functie de cat de tare il tin, macar lecturile, pentru ca orice incercare de hermeneutica in acest text e sortita esecului.

in afara de motto, de o profunzime ametitoare, cele de jos sunt imaginea ordinii de deasupra, cu cerul functionand ca vortex de manifestare a lumilor prin solve et coagula, restul textului nu se ridica, macar emotional, la nivelul citatului din Corpus Hermeticum.

literar, textul devine pentru mine o schema rece de cuvinte, un fel de rastignire de-a lungul inesteticelor linii orizontale, mult prea lungi.

\"Sa nu te plangi
sa nu sfarami
sa simti pamantul
din cenusa
sa-l tii
in san\"

daca am putea suspecta prima parte, cea dinspre cer, de o oarecare alchimie a gesturilor, legate de Marea Opera,(in traditia alchimica, materia primara a Marii Opere trebuia sa treaca prin procesul de dizolvare, imbatranire si mai apoi abia incepea transformarea prin interventia inimii operatorului catalizator al celor doua planuri: pamant si cer), insiruirea pe ata a urmatoarelor cuvinte nu ne mai spune nimic. imaginea in oglinda sugerata de autoare nu mai e sustinuta de substanta misterului: nu mai stim, de exemplu, \"cunoasterea\" taiata cu o linie e o cesura transcendenta, sau interdictie.

in extazul acesta al sangelui care se metamorfozeaza urletul extatic e un nonsens. principiul dizolvarii, cel mercurian, din contra e tacere, caci altfel, aceasta stiinta sacra de la inceputul lumii, ar fi ars ciclurile existentei si noi astazi am fi ros la cojile propriului ideal de fiinta tamasic si rajasic, in vesnica suspendare.

\"putere eterna, imparatiei acestei lumi\" e minune? o putere eterna nu vehiculeaza nici macar traditia hermetica, pentru ca aceasta lume e intr-o varsta la care orice putere celesta poate necroza planul de actualizare, noi fiind in stadiul de solve. e o idee periculoasa, sper eu sa realizezi implicatia unei asemenea afirmatii, aparent banale.

in ultima parte apare iarasi coerenta ideii, dar s-ar fi asteptat o sugerare a ordinii lucrurilor de sus. ce apare insa: acelasi joc cu simboluri insuficient intelese. regenerare, in staza ei cea mai de jos.in loc de aur apare tot pamant \"sa dai pamant mai bun\"

interdictia \"daramarii din samanta\" e poate singura bijuterie poetica din acest efort de sublimare a gandurilor, in incercarea de apropiere de esenta.

eu cred ca incercarile tale trebuie sa vizeze o lectura mult mai larga a acestor traditii, cu rost initiatic, dincolo de metafizica practicata in mod barbar de filosofia occidentala, asta ca sa nu ramai la impresia ca poti transmite intr-o schema simpla de cuvinte Adevarul, prin tine, canal de manifestare, in aceasta modalitate.

Eliade zicea in Oceanografia:

\"cartea aceasta nu este o carte de gandire, ci una de
intelegere. Gandirea si intelegerea nu sunt sinonime.
Putem gandi mult si bine si totusi sa nu intelegem nimic\"

iti sade mult mai bine in haina de poeta. evident, restul incercarilor...

draga Mihai, imi cer scuze, saptamana asta nu prea am bantuit site-ul la nivel literar, am fost oleaca derutat.

iti multumesc pentru nominalizare, iar de acum o sa tin mai aproape.

cu prietenie, DAN

draga Alexandru, imi pare rau ca trebuie sa te dezamagesc, dar rohmanii nu prea au legatura cu inelele, ci mai degraba cu \"Dumbrava minunata\".

dar pentru asta ar trebui sa faci un demers de mitologie romaneasca.

nici mie nu imi spune nimic comentariul tau superficial, dar iti multumesc de vizita. poezia asta e scrisa mai ales sa nu placa. ai citit Legenda Codrilor Vlasiei?

nu e nici un joc ce am facut iar o continuare o sa fie.

multumesc ca v-ati lasat putrati de altceva decat de cuvinte care semnifica. voi stiti de ce?

o traducere din rohmana?
imposibil, asta pentru ca limbile primordiale nu se pricepeau ci se traiau. ele nu insemnau lumea, nu o descriau, ci fiintau odata cu intreg Universul. erau mai aproape de Verb.

a traduce, in acest caz e o notiune caduca. nu poti traduce TOTUL.

singurul ajutor ce il pot oferi e sa aflati cine erau rohmanii si sa cititi cu ochii inimii, ai pasarilor , cu lumina stelelor, cu gingasia razei de soare pe petala de floare, acest descant. veti pricepe sigur, trezind din adormire o parte din fiinta voastra care tace. limbile vechi nu se traduceau ci se incantau...

mai departe e curajul fiecaruia de A FI.

al vostru, Mag

trebuie sa remarc cateva constructii deosebite:

\"Vapoare pepit trec pe la tine cu esarfe de spuma\"

\"noaptea ingenunche pescarusii de huma\", iar aici trebuie vazuta cojugarea corecta a verbului.

superba mi se pare: \"pe un deal, un cires bate clopotul\", care contrasteaza teribil cu alte constructii ce nu spun nimic:

\"Mai e timp de o mirare punctata, abrupta
un plan inclinat, te astept intr-o dunga\"

\"Putin madam rochas la urechea cu waits\"rupe frumusetea poeziei ce urmeaza:

\"o rasucire aspra de suflete
o intoarcere spre seara
in pamanturi\", rarisima imaginea aceasta a amurgului.

in concluzie, imagini de mare putere sugestiva schingiuite in naturaletea lor de contructii balast, inerente oricarui cautator de lumina.

ma alatur si eu pomelnicului.

pseudonimele aveau ceva din personalitatea fiecaruia, ma refer la pseudonimele bine alese.

acum va trebui sa apelam la sevicii de stare civila sa aflam ce si cum ne cheama pe fiecare, sa invatam un nume si trei prenume, in fine...

ca sa nu ma vorbesc, pseudonimele aveau un caracter practic bine justificat.

eu sper sa nu apucam sa facem pomana de 40 de zile si sa se petreaca minunea Invierii si pe site.

cu respect Danut Remus Mitrut

o sa incerc sa stabilesc cateva puncte de reper, pe care cu toata delicatetea ti-as sugera sa le urmezi, pentru ca scriitura ta sa te reprezinte si sa te inalte, asta daca iti pui baza in ea.

\"Iar mintea-ti incolteste in zece mii de colturi intunecate\"

aici e o repetitie sacaitoare: incolteste in colturi.

apoi discursul devine incalcit, ca exemplu:

\"Si crezi ca daca dai totul la o parte,
Iar de cei din jur uiti,
Totul e bine si scapi de toate..insa din contra
Pe tine te uiti...
Si atunci cind uiti de cei din jur...
De fapt tu uiti de tine...
Caci cei din jur reprezinta o mica parte din tine\"

trebuie sa mai remarc, un amanunt: versul e o constructie ce vrea sa transmita ceva din interiorul omului, emotie, traire, ori
in unele din constructiie acestui text nu se simte pulsul. cuvintele nu sunt incarcate. exemplu:\"Apoi cazi intr-o extrema... /Sfirsitul cu disperare ti-l doresti
Dar nici macar o clipa nu stai sa te gindesti\"

parerea mea e ca trebuie lucrat mai intai in interiorul tau. daca ai ceva de transmis poetic, gaseste cateva mijloace tehnice simple, in caresterne trairile tale, concis, nedescriptiv.

astept de la tine texte frumoase, care sa spuna ceva despre sufletul tau.

asta e parerea mea