Poezie
Tablou cu Luna
1 min lectură·
Mediu
Pe fond negru-aramiu
vad un gol de aer…cerul
si un astru timid…Luna
ce vegheaza asupra
unui cantec violet.
Cand arcusul strans pe coarda
scoate sunet din rasina
si cand Luna-mi lumineaza
creierul din ceafa moarta,
incep sa cant
tie si lunii,
sa va contopiti intr-unul
corp de vioara si arcus.
In amestec de culoare
goliciunea unei corzi, in bronz
te uimeste albul
unei semnaturi divine.
Tu esti omule, facut din aschii?
ma intreb odata cu Luna
cum un suflet alb-albastru
poate naste...
procreatii.
023.184
0
in nici un caz lunii nu ii poti spune stea. sunt doua lucruri total diferite.
iar a \"naste procreatii\" suna cum nu trebuie, parerea mea.
in schimb am gasit si versuri de calitate
\"In amestec de culoare
goliciunea unei corzi, in bronz
te uimeste albul
unei semnaturi divine.\"
sau
\"Cand arcusul strans pe coarda
scoate sunet din rasina\"
exista potential poetic la tine ce poate exploata.
numai sa ai ceva de spus oamenilor, ceva din inima ta, fara sa faci cuvintele sa tipe.
cu prietenie, magul