dan mihuț

e periculos tot tăvălugul acesta inteligent care se tot rostogolește. riști să-ți prinzi și să-ți printezi organele poetice între rolele teascului. parcă vine și piua prea târziu. furi cu anume cuvinte și alungi cu altele. dar ochii sunt pe-aici, pe ogor.

da, așa e, nu mai știe nimeni de brecht. parcă-l văd cum stătea la taclale cu korsch despre comintern. of, scumpă dialectică!

râdem! râd și dracii de noi! deliciu al nebuniei! goya, bruegel, bosch! e de treabă, băieți! plin de spirite pe-aici! am recunoscut-o și pe ana pauker. apoi ți se întinde rânjetul pe față. nu pricep de ce pudibonderia și ipocrizia a devenit stare dominantă. retragerea de la recomandate e deplorabilă și lașă. până la urmă... să privim partea bună a \"cazului\" de față: ies la iveală malformațiile culturale.

așadar...

am evitat să comentez acest text pentru a nu mai pune paie pe foc, dar, în contextul celor întâmplate, doresc să expun și umila mea părere. în primul rând, nu știu de ce intrigă acest text. ideea masturbării!? dar... sunt pline mitologiile de scene mult mai scandaloase decât asta, ca să nu mai vorbesc de literatura modernă.
apoi, ideea de a compara actul creației artistice cu actul masturbarii nu e inedită. consider că poemul se distinge prin modul inedit în care este exprimat dezgustul față de sterilitatea actului creativ, inclusiv dezgustul față de act în sine. ioana barac produce totdeauna între ea și textele sale o detașare care încearcă să ascundă un mod special de hemografie. în cazul de față marja se marește până la ură. e un act de asumare. ghicesc în spatele textului și dorința de a disloca prejudecați, de a le violenta, iar modul în care s-au eviscerat anumiți colegi de site demonstrează că, dincolo de o respirație a actului scrierii, există un potențial înfiorător de prejudecăți care întunecă minți. o parte dintre masculii acestui site s-au simțit lezați. liniștiți-vă! poetul poate fi și poetă. eu cred în onestitatea, chiar și în valoarea acestui poem. aceasta din urmă poate fi discutată. dar s-o facem cinstit și fără ipocrizie.

în concluzie, consider că textul trebuie să revină acolo unde a fost. la recomandate. cred că este o chestiune de principii. consecvența editorilor trebuie să fie unul dintre aceste principii.

mulțumesc pentru comentarii și aprecieri.
voi face ceva cu biografia, ela.
sunt mai multe corabii acolo, erika! și cea a lui sebastian. sau ulise. sau bătrânul marinar al lui colleridge. și mai sunt.
o să mai torc așa, felix.
regret off topic-urile, domnule lacătuș. n-am înțeles pe deplin sugestiile.

vă mai aștept.

ela,
nu făceam decât să ironizez dispariția stelei. sau retragere. nu știam ce s-a întâmplat. mulțumesc pentru recomandare și sper să nu te fi supărat.

ioana,
mulțumesc pentru că ai reușit să-mi justifici comenteriul, iar dacă tu crezi asta despre \"androginul\" acesta... mă bucur foarte!

chiar așa mă gândeam și eu. chiar nu trebuia recomandată. scuze pentru gafa făcută de vreun editor... nu mai spun cum. felicitări pentru corectare! taaare amuzant!

camelia,
sunt sigur ca i-ai dat textului o utilizare, un sens. oricare ar fi acela... mulțumesc!

erika,
bun venit pe-aici! sper să merit mulțumirile tale.

claudiu,
e bine și-atât. sper să fi știut ce vreau să spun și să nu te fi grabit. dacă așa ai înțeles, mă repet, e bine și-atât, tinere. pot dormi liniștit.

ioana,
tocmai am reparat ceasul din turn. se vede ora de departe. mulțumesc pentru semnele cu mâna. și cu scrisul.

nicoleta,
slabe șanse să câștigi ceva în modul propus. mai ai de așteptat. bucuros că ți-a plăcut.

carmen,
bine că ai ajuns aici, e o surpriză plăcută. mulțumesc pentru cuvintele frumoase și nu mai zic nimic despre text. ai citit bine.

felix,
amuzant portmanteau, nu?! esti sigur că nu ne uităm la cu totul alte filme? adevărul e că monștrii pot fi și de buzunar. bună ideea cu neologismele. totuși... de ce?

camelia,
monstrul antediluvian zici? și peștele-somn? cred că riști cu sf-ul.

mulțumesc voua!
adevărat a înviat!

mda, coșetext cu mini me. dă bine la impresie, păcat că nu poate fi vocalizat cum trebuie, o să îmbolnăvească primadona. chiar și impresarul de impresii literare. dacă ne dați și accentul vă vom spune și dacă îl cunoaștem pe herr witt gen stein. cu toate astea... nu spun că-mi displace macrameul. nodurile sunt din alt text necroșetat. încă. s-avem răbdare.

corina,
încerc să mă gândesc la ce spui tu. dar, înainte de a face asta, întreb: să cred că partea care ai lasat-o neanalizată e ireproșabilă?! mulțumesc!

sub o galeșă amintire din copilărie cu boboci și dude, se găsește cineva să producă o onanie perenă. cred că există moduri ordinare de a ironiza un text. unul din acestea tocmai l-am văzut. probabil amintirile din copilărie din text să fi produs criza de infantilitate a insului.

da, nu ne putem certa. am pierde din atenție o oarecare lipsă de discursivitate, o nuanțare greoaie în anumite momente. și, ca să nu mă trăznească fulgerul irelevanței, mă opresc aici și promit să aștept seria următoare a acestei \"postmoderne\" serii în intenție. domnule cozan, poftește la râu. începem desțelenirea cu o baie în râul de-acum trei mii de ani!

ela,
aprecierile tale mă onorează. îți mulțumesc pentru prezența ta aici.

dorin,
nici eu n-am cum să mint. e adevărat ce spui. e bine să te știu prin jur. desenând. mulțumesc.

asemenea,
mă simt dator să precizez că am citat din f. nietzsche, \"zur genealogie der moral\" și din sonetul shakespearian \"th\' expense of spirit in a waste of shame\"

dragă ofelia,
n-aveai de ce să fii bulversată, doar tu vorbești de efortul de imaginație, nu?! ce-ar fi să mai încercăm o dată? și scoate, te rog, salamul de sub fundul călătorilor! e incomod.

dorin,
chiar mulțumesc pentru aprecieri, chiar mă bucură. receptarea jam-urilor!? de asta am și avut o reținere, dar se mai schimbă lucrurile, nu? încercam măcar.

să-l declar nul?! mulțumesc tardiv pentru efort!

dacă întrebi despre astfel de autori, hei, mai citește și tu, știi, e un site, poezie. ro! vei vedea acolo dealuri cu emoția, cu lectorii, cu editorii... la greu! iar hedonism... e termen de o vanitate crudă dacă-l raportăm la a scrie.

de ce speram să greșesc? trebuia s-o iau de la capăt în decriptarea hazardului. lucru imposibil, de altfel. făceam un deal cu tine, nu te-ai prins? spune-mi că sunt alături și voi încerca din nou să organizez haosul. poetic.

cu siguranță există o geografie a durerii. cred că dresda e pe harta asta. nu știu ce a zis tatăl, zeus. nu știu dacă geografia asta suportă cântece. sau poeme. totuși... doar e vremea florilor.

p.s. oaia dolby?! da, că dolly a murit, sărmană aberație!

textul dă o senzație psihedelică, o falsă încifrare semiagresivă, o mică piesă a lui artaud ce urmărește, poate, să-l sădească pe lector în nepricepere, să-i dea și să-i lase doar senzația lecturii și-atât. manipulare? poate fi găsită, totuși, o firavă legătură între ochi-pietroi prin abominabila oglindă care multiplică și îmvăluie în apparentia. disoluția personajelor, \"obiectelor\", în rotundul ruletei rusești duce către panica transformărilor, orice intrare devine nonsensuală. pentru ca fabula să fie și mai interesantă, sper să mă înșel.

să sperăm ca da. luptele au uneori sensul lor, alteori...

voi spune ceva coerent când și tu vei merge până la capăt în a asana această instituție a aberației literare. s-o numim revoluția teribilismului și a enervarii! promit să trag eu primul și să țin și coasa; strunește tu caii! măcar gusturile-mi au rămas nedezavuate. și nici nu mi-au venit dracii. vezi, sunt un aborigen pașnic al republicii amintite