Poezie
lupta are un ochi banal între oase
1 min lectură·
Mediu
azi în mijlocul străzii
am întâlnit dezolarea lăsa în urmă un drum
închis la nasturi hainele sale veneau
din sus
ca o ploaie
durea în sine
frica născută în clipa care crăpase prima
se scălda în argintia mea carne
voiam să-i vorbesc dar ea se zbătea
lovindu-mi cuvintele cu creierii ei mari
dezolarea m-a dus în pustietatea parcului
plin de pești
frunzele urlau lipindu-se de pielea
fricii
frica și dezolarea și-au arătat vintrele
și-au luptat
venele fricii mușcate revărsau clor
hălci din trupul dezolarii erau în aer
în împăcarea serii s-au îngropat
până la glezne genunchi brâu gât
între crupele orașului tăcut
ca un basm
022566
0
CT