Magnolii... dîndu-și poalele peste cap

Te dezvalui din ce in ce mai bine, \"dandu-ti poalele peste cap\" :).
Este un text care mie mi se pare deosebit.

*)Nu-mi suna bine \"conversații inutile\" si \"viciul infidelității\", in rest, exista forta si inspiratie,

vine o vreme
când te îmbraci în fantezii
și-atunci, pradă sau prădător,
îți întinzi buzele arse de patimi
și sorbi din lacrima fericirii,
atâta cât se poate adăposti
pe canaturile unei clipe.

focul -
vâlvătăi în trupuri de măr -
arde fără conversații inutile

dar
nu-ți scoate cămașa:
degetele tale mă mistuie deja;
viciu imperfect al dăruirii,
te colorezi în verde și strigi
precum magnoliile primăvara:
iubire!

înfruptă-te cât vrei din poftele mele
în plăcuta-ți neputință carnală -
nu mă atinge însă…

nu mai sunt zvon de primăvară

cerșesc mângâieri ca un câine
și mă amăgesc sperând că cineva
va mai găsi-ntr-o zi fărâme de iubire
pentru mine

de aceea, te rog frumos, nu mă atinge,
mă dori.

Variantă finală. Ai scris foarte frumos. Felicitări.

că în titlu aș elimina \"dându-și poalele peste cap\". nu e o imagine poetică, mai ales în acest pastel de tine conturat. în strofa 3 are sens, însă în titlu e izbitor. probabil așa percep eu acum, sau fiindcă ador magnoliile. :)
poem în care senzualitatea e ca un val nediguit. :)

Ela

Am folosit acele expresii pentru a mă menține cu picioarele pe pămînt.Nu trăiesc doar o viață idilică.Brutalitățile mă pîndesc din toate părțile.Îmi plac cele spuse de tine.
Te mai aștept...

Dacă nu ai scrie în grabă și ai persevera asupra unor expresii,vei reuși lucruri frumoase.Astăzi,primești o notă mare.
Te mai aștept...

Am o mai mare răceală în părerile mele despre idilicul vieții.
Din această cauză am folosit asemenea titlu.Din punct de vedere literar,ai dreptate.
Mulțumesc pentru trecere și comentarii.

am zis ca schimbarea de macaz va genera si o schimbare de populatie si de reactie in salon. Eu zic ca e aruncare in aer binevenita, chiar daca oarescum dirijata de genistul-histrion.

Prospectarea pieții își spune cuvîntul.Sper că e de bine.

a venit primavara...

Mai ales cele roz mi-au încântat sufletul, azi în soarele arzător, așa, că-ți înțeleg \"infidelitatea\"...eu reușesc zilnic, printre florile mele...dur, dar totuși plin de sensibilitate...las o \"lacrimă de lumină\" pentru tine...

Continuă primăvara...

Ca toți cei născuți în acea raia turcească,ai o sensibilitate
aparte.Cuvintele tale au ,în mine,un loc special.
Te mai aștept și mîine...

nu esti singur.... cineva, acolo sus, te aplauda