Amăgiri cu adîncuri de lună...

provincie fabuloasa, atemporala, in care cocorul valureste profunzimea intru ajungerea la racoare. si cand te gandesti ca totul se trage de mirosul de tei, nucleu cantabil...

din si nu de, ca astenice mai is si prepozitiile astea...

din si nu de, ca astenice mai is si prepozitiile astea...

nebunia timpului mi-a intrat în carne
prin goblenuri țesute din mătasea sufletului
visez la stranii profunzimi de amurguri
bătute de cocori vîslind

cam incarcata si fortata imaginea.. in rest curat si placut, o poezie bine aerisita

te-am vazut. mi-a placut. revin. mai trec :)

ma bucur sa te citesc, versurile de mai sus mi se par un acasa in abstract mai real decit ce vad pe fereastra.....atit gindul cules de tine s-a \"scurs\" bine in cupa acestei primaveri....o poezie care se muleaza pe gindurile mele de astazi, curata , adinca....

Încă odată, mă atingi cu sensibilitatea sufletului tău.
Mai rețin acel șerbet consumat în Cișmigiu.
Faptul că retrăiești momente de mai demult,cu ajutorul meu,îmi
face o deosebită plăcere.

Acum, cateva zile, rupta de oboseala am intrat pentru prima oara pe pagina ta. Am reusit sa ciesc doar o singura poezie, dupa care ti-am spus ceva de genul: DA!, imi place ceea ce scrii... Si cum ar putea fi altfel, cand poezia ta seamana cu o bijuterie smulsa in graba iubitorului de podoabe si aruncata intr-un lac. Ce sa faca bietul pagubas, se arunca si el sa o pescuiasca. Si peste ce da?
Peste o apa lipede, care culmea, desi strlucitoare ca o oglinda, si colcaind, nu de meduze ci de fete nemaritate, nu este rece ci roz, ca primavara-\"aceea provincie fabuloasa a sufletului\"- pe care a fost cusut un goblen, din care curg flori de tei, la fluieratul poetului.
Cum sa nu-ti vina sa speri ca se vor intoarce cocorii-nemuritorii?
Si pentru ca a venit vorba despre ei, cu riscul sa ma urasti si tu, iti spun ca mie imi palce mai mult sa vad cocori viscolind, decat vaslind.
Nu comentez, sfrasitul, desi, tare mi-e teama ca, daca bratele nu-ti sunt suficient puternice, Psychee nu se va lasa prinsa.
Minunat final, interesant vis:)

Impresionant ce-mi scrii.Trecerea ta îmi face o reală plăcere.
Din toată inima.o floare de la mine pentru tine.
Te mai aștept...

... nu e punct ci e virgulă...

imi place mult poemul tau, in special prima strofa, aici se
simte o mana sigura, a cuiva care cunoaste bine regulile poetice.
e minunata imaginea aceea fluierand pana la scuturarea
teilor, nebunia unui timp ce tese goblenuri pe profunzimi
de suflet, cocori vaslind pe marea ce oglindeste amagiri cu luna…

iar ultima strofa, mi-a deschis larg orizontul si asa l-a
lasat …

cu drag Anana

partea buna e ca stii sa nu lungesti - atat versul, cat si poezia. Zic sa incerci sa rupi ritmul si sa-l accelerezi, ca in fotbalul modern.

E o adevarata incantare sa te urmaresc! Dificil imi este sa vorbesc despre poezii dar mi-e usor sa le simt...

Mi-a apărut o imagine a Caloianului, iar amurgul, singurul roșu care-l iubesc m-a atins nostalgic...unde o fi Orașul cu salcâmi?...s-a pierdut între miresme de tei...

Nica Mădălina
Plăcută trecerea ta.Sufletul tău vibrează într-un mod înduioșător.Te mai aștept și altădată.O floare pentru tine.Cred că un fir de lalea ,ar fi cel mai bine.

Ionuț
Trecerile tale sînt,oricînd,binevenite.Te aștept cu interes.

Anana
Pline de sensibilitate trecerile tale.Dacă te ascult,mi se amestecă sentimentele.Te mai aștept și altădată,cu drag.

Voi face cîteva centrări prin surprindere.
Mulțumesc de trecere.Duminică e ziua cu bere.
Ne mai auzim...

Ina Simona
Poezia este îndeajuns să o simți.Comentariile sînt o răceală a fiorului.O floare pentru tine de la mine.Te mai aștept.

Camelia
Trecerea ta este specială.Păcat că salcămii au fost mistuiți de foc.Ce a mai rămas,seamănă cu alte plante.
Oricînd,te aștept cu drag.

prin goblenuri țesute din mătasea sufletului
visez la stranii profunzimi de amurguri
bătute de cocori vîslind

Este imaginea care mi-a plăcut cel mai mult, deoarece mi-a amintit o altă imagine din concediul trecut în care amurgul venea împreună cu marea, chemată de țipătul ascuțit al pescărușilor.
Mie nu mi se pare deloc forțată imaginea, dimpotrivă cred că este foarte sugestivă.
Goblenul este o țesătură artistică și tocmai în simbolurile alese rezidă frumusețea poeziei și a mesajului implicit. Cocorii au o pată roșie pe cap care au cules-o din asfințit…

Am rămas fără cuvinte.Trecerea ta este benefică pentru mine.Mulțumesc pentru ea și pentru peisaj.
Te mai aștept.