Solitudine

Arșța singurătății potolită cu lumina florilor de cireș, care îți inundă sufletul de bucuria speranței...slalom fierbinte printre versuri cu...minte

Umbra sufletului fragila precum privirea unei gheise.
Si daca nu ti-ar darui margini?

nu stiu sa dansez dar tare fericita trebuie sa fie femeia care se lasa privita dansand:)

mi-a placut

Camelia... e o stare asupra careia m-am concentrat... de fapt este vorba de un ciclu de poezii.
Ioana... ce ar fi daca n-ar exista marginile si miracolele? Ideea asta a marginilor nu implica in mod necesar limitarea ci mai degraba nevoia de contur.
Nia... bucuros sa te gasesc in pagina mea... devin oarecum nostalgic acum :) Oricum dansul e o modalitate de comunicare intre oameni si zei... privitorul e doar un amanunt al decorului.
Multumiri celor care au gasit vreme sa lase un semn.

\"imi simt mintea\" - poate schimbi ceva, acolo, poate \"mintea mea ca un palat...\".
si cred ca poti renunta si la \"te\"-ul primului vers al ultimei strofe.
in rest, dans:)

Geta... bucuros ca mai ai vreme sa \"frunzaresti\" poeziile mele... \"te\"-ul din final poate sa fie ori ba, oricum se afla acolo mai mult din ratiuni de asezare in pagina... \"îmi simt mintea\"... aici am vrut sa pun accent pe particula \"simt\" care as fi vrut sa sugereze nu musai o componenta senzoriala ci mai degraba genul acela de perceptie care uneste mintea, simturile si sufletul.