Baby, Îți Dedic un Claxon de Cărtărescu

frumoase versuri le-am citit de doua ori sa fiu sigur ca le inteleg, felicitari ioana
cu respect tavy

ochiul, oglinda, petroiul s-u privit si au spus: unde e marele iepure alb? acesta s-a pipait, te-a privit si a spus:
iesi!
ai iesit si ai privit ochiul, oglinda, pietroiul

orice intrare este o iesire si orice iesire este o intrare.
tavy, ma bucur ca ai trecut sa ma vezi. daca imi permiti iti voi intoarce curand vizita. sper sa ma primesti bine.

dorin, pietroiul isi schimba si forma si culoarea si destinatia, din timp in timp. cred ca acum este in prastie si are si o tinta. care tinta este moartea pietroiului, fireste.

multumesc

din atelierul meu iesii cu greu...ca sa remarc ca e mai degraba a doua zi dupa R.E.M..Bine, o sa zici, de dupa nostalgia rem-ului. Imi scindeaza blazarea funciara mai ales insertia de basm si titlul de country-jazz

felix, o sa ierti si tu o poema de dragoste ca asta... am fost si sunt amorezata fara scapare de mircea. a dormit cu mine luni in sir in biscayne 66. norocul lui. daca nimeream o antologie douamiista in valiza, acum alt titlu iti scinda blazarea.

cum mai e pe la atelier? au adus teava de cupru?

textul dă o senzație psihedelică, o falsă încifrare semiagresivă, o mică piesă a lui artaud ce urmărește, poate, să-l sădească pe lector în nepricepere, să-i dea și să-i lase doar senzația lecturii și-atât. manipulare? poate fi găsită, totuși, o firavă legătură între ochi-pietroi prin abominabila oglindă care multiplică și îmvăluie în apparentia. disoluția personajelor, \"obiectelor\", în rotundul ruletei rusești duce către panica transformărilor, orice intrare devine nonsensuală. pentru ca fabula să fie și mai interesantă, sper să mă înșel.

dan, ce autor poate, cu adevarat, sa deal cu emotia lui si cu cu cea a lectorului?! mai cinstit este sa sondeze inteligenta si cultura. este hedonism curat, crede-ma.

altfel, era cate ceva despre punerea in norme si alegerea unitatilor de masura pentru hazard.

chiar asa...! de ce speri sa te inseli?!

sa iubesti : Cartarescu si viața:
\'dimineața școala, copiii gălăgioși, seara singurătatea și suferința aceea atroce din mijlocul pieptului\' in epopeea Levantul ca un \'fluture Orbitor din care au apărut până acum si Aripa stângă și Corpule ca si cum ti-ai baga sufletul in povestiri „de buzunar cu gratia si misterul muzelor si mujilor;)asa precum \"pietroiul se va rostogoli în sus,se va dat de 3 ori peste capul lui de pietroi și se transforma in altceva\"
doar ca mie mi-e frica de pietrele de moara ce se pogoara nevazut asupra noastra sa ne macine...

pietroiul ala, deasupra mesei, luand-o in sus... fizica cuantica si mai multe nu. :) masa se invarteste la fel de cuantic. mi-ar placea sa facem o sedinta de spiritism impreuna, muzo a mea, luata cu carte de munca. sper ca rezisti la 3 jobs... :)

dacă întrebi despre astfel de autori, hei, mai citește și tu, știi, e un site, poezie. ro! vei vedea acolo dealuri cu emoția, cu lectorii, cu editorii... la greu! iar hedonism... e termen de o vanitate crudă dacă-l raportăm la a scrie.

de ce speram să greșesc? trebuia s-o iau de la capăt în decriptarea hazardului. lucru imposibil, de altfel. făceam un deal cu tine, nu te-ai prins? spune-mi că sunt alături și voi încerca din nou să organizez haosul. poetic.

în fizica cea cuantică lucrurile nu o iau pe miriște. așa, de capul lor! confuzii terminologice care nu au a face cu semanticile elevate ale știitorilor de culturi rare...

esti alaturi, dan! ia haosul asta pana mai spre pranz. il vreau cu rafturi si numerotat de la st la dr.

ioan, oracolul a zis ca vei comenta din ce in ce mai rar la mine pana nu vei mai comenta deloc.