cartoon deathwork

Și așa se poate scrie despre moarte. Da, tabloul e foarte morbid, cu unele imagini strălucitoare:
- o magazie un organ imens
- buzunarul făcut cu bisturiul
- cai stau pe loc
- în halat alb cu labe lustruite
Mai citim.

așa aș fi intitulat poezia aceasta a ta. cred că reușești nu să negi moartea, ci să o redai într-un mozaic hilar de iamgini-senzații-stări-gânduri care invadează spații inconștiente până efractează conștientul, și erup cu o violență nu a limbajului, cât a figurabilului. totul se poate percepe, toate simțurile sunt acutizate. poți vizualiza totul, într-o viteză chiar absurdă, exact ca atunci când îți vezi în ultimele secunde întreaga viață, iar creierul își pierde din funcția sa de procesare, conexiunile se pierd, sensurile devin non-senusir, paradoxurile se eliberează, ilogicul, grotescul se amplifică, organicul devine Le Maitre.

Uite, ca să nu explic strofă cu strofă am redat aici micile prelucrări tehnice pe această poezie. Dacă vei dori și justificările de rigoare, I\'m here for it.

Oricum, o poezie care nu poate fi asimilată ușor, nu din cauza logosului, cât din cauza impactului senzorial-imagoic-afectiv.

plexul solar desfăcut o mână duce mâncare la gură
deasupra mațelor topite
cealaltă mână ține scalpelul fără ochi văd
rânjetul salonului de autopsie o magazie un organ imens palpitând
tinere doamna asta nu există
cauți mouse-ul scroll-ul
să schimbi ceva în structura imaginii să reglezi altfel pixelii și nu găsești decât
o atingere rece în buzunarul făcut cu bisturiul

moartea nu există

moartea e doar un mod de a răsturna o clepsidră goală
percepi nisipul absent spațiul dintre particule
între emoție și zvâcnirea unui nerv
numai o mișcare poate să curgă spre tortura unei priviri lungi
în vid

câinele acela taie cadavre îmi răscolește amintirile
în halat alb cu labe lustruite și rămășițe de salam între canini și molari
îmi spune doar că moartea nu există
un joc de imagini descris prin sticla măștii de sudură
definiții sexuale pe caldarâmul rece al angoasei
mă gândesc
acum cinismul
acum

moartea nu există
în cel mai rău caz e un carusel care te amețește un timp o vată de zahăr un joc cu mingi ușoare de cârpă și cutii goale o tombolă cu surprize de plastic
o înghețată care se topește pe mâna ce-și schimbă culoarea și din nou un carusel ai cărui cai stau pe loc
stau pe loc

sau din scroll altă imagine cu figuri uriașe din plastic și aer
monștri pufoși pășesc clăpăug prin râsul copiilor un montagne-russe
silențios dar se-aud pernele labelor lui pluto lui mickey mouse
bugs bunny scooby doo

zâmbete mari emoticons hugs fețe fețe vesele și râsete ca o mână de cenți aruncată pe sticla care fixează puternic imaginile pe creier
un press-papier blând
prea blând

moartea e un produs disneyland
În timpul unei pauze de 10 min, cu viteza maximă pt un comentariu,

Ela

ela, cred că titlul tău e foarte bun, mi-e ciudă că nu l-am găsit eu. la celelalte schimbări mă mai gândesc. mulțumesc mult pentru trecerea în stilul caracteristic (taifun-ela)!

Revin în pauza 2. Mă bucură că ți-o plăcut titlul, a ieșit spontan din mintea mea în timp ce prelucram tehnic poezia. Și de fapt asta și cred că redă. :)

o mână/cealaltă mână - în loc de mâna care/mâna cealaltă, fiindcă se redă mai bine dinamica și cadrul de mișcare, detaliul mișcării, mai ales că ai mizat pe detalii și pe această mișcare subtilă.

ca și cum - se evită pe cât e posibil, dacă ai cum să eviți; aici ai. în plus, nu ai nevoie de \"ca și cum\", fiindcă totul este un imaginar expandat, o realitate modifcabilă.

clepsidră goală/privești/privire în gol etc - am eliminat ușor redundanța; am lăsat accentul tău pe o percepție a absenței. iar acel fin observator interior, care descompune toate spațiile, mișcările, mai ceva ca un chirurg.

câinele acesta/câinele acela - referențialitatea nu schimbă deloc ideea aici, esențial e că am evitat ta_taie (eventual poți schimba verbul)

o vreme o vată... - am schimbat cu \"un timp\", pt muzicalitate

și am mai pus o diacritică nu mai știu unde și cratime la montagne-russe și presse-papier.

după cum vezi, modificările sunt minime pt o poezie care, dpmv, este diamantină.

a, și angoasa în loc de \"senzația de anxietate\", redă mai bine intensitatea angoaselor primare. pe acest registru se află aici totul. anxietate e prea dictionary.

timpul e lenea lui dumnezeu de a ne explica necesitatea mortii.

tamara, îmi cer scuze că mi-a scăpat comentariul tău. nenea walt a murit hat, da. morbid? mă mir un pic. doar un produs disneyland.

ela, schimbăm, schimbăm. mă bucur că ai cumpănit asupra textului.

ionuț, mă, tu iar ai trecut pe la zeamă de corcodușe că iar pari genial cu maximele astea.

vă mulțumesc frumos!

Sunt stupefiat! Credeam ca poezia trebuie sa ne faca sa vibram... Ma retrag.

bogdan pai atunci ia-ti poeme cu baterii.

Contemplarea virtualitatii este moarte in ambalaj igienic a inteligentei uman-creative, iar ambalajul acesta devine peisaj.Produsl este alimentar de proasta calitate pentru ca se topeste pe mana, ba isi pierde si culoarea natur(data de coloranti sintetici).Disperarea este un fatum, inertialitate.Incapabil de a schimba ceva, poetul are meritul de a recunoaste dincotro vine primejdia,o radiografiaza, o aseaza sub lupa maritoare a curiozitatii copilului, apoi declara ,grav: e un produs artificial,oho!

Si contine e-uri!Ce pazeste opc-ul?

Bogdan, nu vad motivul stupefactiei si retragerii tale! Mi se intimpla rar sa intervin, cer scuze lui Dan Mihut pentru interventia care, probabil, e off-topic: \"poezia trebuie sa ne faca sa vibram\". E o mareata iluzie. Poezia NU TREBUIE SA nimic. M-am plictisit: prea multa lume stie cu siguranta CE E si CE NU E poezia, ajung la conluzia ca sint unul dintre ultimii ignoranti in viata. Si-atunci prefer sa mor ignorant. Pentru mine, poezia nu AIA sau AIALALTA ci SI AIA si SI AIALALTA si inca o mie de lucruri diferite, necuantificabile, intr-o ordine neaxiologica. Apreciez, cu puteri diferite, e drept, un poem care-mi ridica lacrima in git prin forta sugestiei de factura expresionista sau unul care e un simplu joc intelectual, inteligent si elegant. Poezia lui Dan Mihut e de amindoua, in masuri bine dozate. Si mai e si pretext acestei enervari a mele, alimentata din varii surse: Fratilor, nu mai dati retete de scris poezie, am citit estetica pina m-am cocosat si mi-am stricat ochii, daca avea cineva vreo reteta, devenea cel mai mare poet al lumii, ii faceam statui si-i ridicam ode! Si faceti, cu semerenie, un exercitiu de vointa: incercati sa cititi si lucrurile care NU va plac, uneori veti avea surprize!

adrian, mă bucur pentru faptul că ai apreciat textul în cauză și pentru modul în care ai făcut-o. mâna aia de cenți sau fise, atât de necesare într-un \"parc tematic\", se poate să fie didacticistă, dar nu cred că e inutilă contextualizarea. mă mai gândesc, că doar îndelung ne mai cumpăram noi moartea. pledoaria ta din final e una justă și, cred eu, obiectivă. sper doar, spre percepția stupefiatului și nevibrantului amic bogdan patrulesei, să nu fi fost și inutilă pentru el. adică să nu fi venit critica sa dintr-un moft de percepție.
mulțumesc pentru semnul galben și pentru intervențiile tale.

bogdane, nu vreau să amplific prea mult sugestia geniului nostru de serviciu, mă refer la ionuque enaque, dar r.e.n.e.l.-ul e un furnizor excelent de vibrații, asta dacă bateriile nu te-ar satisface. eu cred că te poziționezi prin zona sincretismului artistic. și ce ar fi trebuit să fac eu aci ca să vibrezi. să reliefez mai pregnat ideea de hubris (hybris) sau nemesis?!

ioanie, m-ai convins, ești genial, prietene!

vasile, calitatea n-o dictăm noi, nici acțiunile noastre, relația e una de intrinsecă. iar fatum-ul, că tot vorbeam de hybris mai sus, îl contracarăm cu speciile inferioare, comediene, inclusiv cu apetențele de aceeași natură din noi. altfel, cred că în infern n-au o.p.c. iar în disneyland lucrurile sunt predispuse relativizării conceptului de hrană spre artificializare. trăiască mutațiile genetice (eu am scris comentariul ăsta cu a treia mână crescută de curând)!

mulțumesc frumos pentru intervenții!

interesanta viziune asupra mortii. o declamatie poetica. un \"altfel\" de necrolog intr-o retorica populata cu personaje \"cartoon network\". un final apasator. de fapt un declic. deci: enter !