procedeu real

un text care suferă de o prețiozitate fără miză.(care nu se acceptă) pentru mine poezie înseamnă cu totul altceva. în niciun caz: \"cifrele vomită o stare mai bună decât osul expresiei...\", ori \"există la final condescendența de a răpi plăcuta limită heremneutică...\". ori subtitlul este cheia: un text \"anemiat\" de prezența cuvintelor academice.(fără hrană)

nu vreau sa te pierd, prefer sa te regasesc intr-un Zâmbet nud. așa se numește noua mea scriere, are parfum Cigar, e tot din dulapul bunicii:))

\"flegmoni de scos la plimabare prin gama
notelor care suflă fals\"
îmi plac aceste versuri în mod deosebit, însă, ai grijă la greșeli de ortografie (plimbare)

De asemenea, îmi place mult finalul, deși categoric și trist pentru cititor :)

Un poem elucubrant comis parcă într-o criză de delirium tremens. dar ce organe și cărnuri nu apar aici! e o adevărată carmangerie: glezne, carne, grumaz, os, fund, fesă, tentacule, grăsime, cloacă, piele, gât într-un amestec final mamifero-aviaro-reptilian. pe de altă parte, în această pastă de mici asociată firesc cu regurgitarea și îngurgitarea, se presară condimente dintre cele mai prețioase: flegmoni, aliterații, marthyri, limite hermeneutice și în general niște stări, cu inefabilul lor cu tot. cum s-ar spune tehnic, varză cu carne.

costin,
prețiozitatea poate fi fără miză, dar nu cred că o poți numi suferință dacă te gândești că eșafodajul e intenționat. trebuie să ai grijă pe unde calci, mai ales când folosești adjectivul \"academic\". mă bucur că nu corespunde ideilor tale estetice.

elena,
să mă pierzi?! stai calmă, m-am pierdut în trecere. dar revin.

nicoleta,
mulțumesc.

ioan albu,
poftă bună. sper să-ți suporte stomacul, doar ești băiat deștept cu proaspăt pierdută identitate.

… autoflagelarea autorului când spune “doi scatofagi” – referindu-se probabil la ochii lui care se delectează cu mizerii textuale (ori vizuale? filme d`alea deocheate? zeul știe). Anyway, mai jos oleacă se găsește chiar o întărire , un “y” micuț, cel mai probabil un “yes”delicat al juisării lectoriale (folosindu-se de materiale de genul specificat - iarăși zic probabil, pentru că nu mi s-au oferit decât indicii vagi în acest sens).

iuleane,
textul vorbește despre relația autor-text-cetitor. și un fel de parodie la modul de a scrie al unor amici vechi. erau indicii prin text, dar... cheia din final a fost mâncată. curată scatofagie! și glumă amară a autorului textului nepriceput. ca și cetitorul. salve!

e un text pervers, un dejun regal pentru mintile cu perceptii contorsionate, un oftat de satisfactie ca, in sfarsit, se intruneste numarul minim de sinapse pentru unui daimon cu norma intreaga, nu doar cu abonament la matineu...m-am infruptat si mi-a mai ramas ceva si pentru supeu, cu sos meunier
simt pe undeva, intre a treia si a patra stare, hohotul....tocmit pe indelete

noemi,
subtil comentariul tău. nu cred că e cazul să mai spui cuiva despre demon. râsul era jumatate al lui, restul contrafăcut. totuși, comentariul tău miroase a... ne-am mai întâlnit cumva?! mulțumesc de trecere!

mihutz scrie cu grije, intr-un ritm greoi, unde lentoarea substantei iti ejaculeaza in venele tale de recepteur, irizatii dintre cele mai opiacee.
mihutz stie sa scrie poezie buna, modernista, se vede ca a supt indelung de la sinul unui ezra pound. pacat ca acelasi mihutz are lipsa de imaturitate creativa, astfel incit sa se joace cu lexicul de parca ar mai impresiona pe cineva un atare artificiu.
pacat ca acelasi mihutz se increde orbeste intr-o eruditie de universitate albaiuliana si intr-o filosofie de budoar.
acestea fiind spuse, incomplet desigur, dar cu dorinta de completare prin alte interventii, zic ca mihutz aproape stie sa scrie in limba romana, ceea ce ma bucura

mărite sevra,
mi-ai zis-o cu pound\'ul acela! nu-i așa că sunt mai bun decât pound? eu mă joc cu lexicu\', pound s-a jucat doar cu puța în nisip musolinian. da\' matale cu cin\' te joci? a propos de joc, deoarece am observat că ești înr-o continuă metamorfoză, propun să-ți schimbi numele. amatol sevraj.

mda, prin diverse saloane...unul daimoniza, altul exorciza , cand unul , cand altul, asteptand cu nesat si perversitate sa ne impuste limba romana in cerul gurii