Poezie
acum dormi, dormi
1 min lectură·
Mediu
tot ce spui despre trecut e închis, e altfel
lupta cu obiectele sau dorința de a face zob tot
de a înfige unghiile în birou în timp ce-ți
închipui că ți-o trag, că umblu în tine
cu mâinile și aștept să pic, să nu mai pot mișca
în somnul acesta fumuriu, o rigolă încleiată
pe libertatea întâmplătoare sau doar un puls
ar fi întâmplările perfide cu noi, mai ales
că mamei îi plăceau sfârșiturile de an, era
plutitoare. cred că și-acum i-ar juca la fel
ochii, un aur negru exact în mijloc, o poveste
în care mi-e frică să te țin de mână deși
în imaginație e o fantă prin care poți
vărsa sau mișcările n-ar mai fi aceleași
te-ai închide brusc într-o cameră, toate
crăciunurile împinse sub pom, sub lumânări
și răsuflarea egală mi-ar da de-nțeles că
mai e mult, mai putem umbla printre
oamenii vii fără să pară nimic ciudat
057.288
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- dan mihuț
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
dan mihuț. “acum dormi, dormi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-mihut/poezie/1760546/acum-dormi-dormiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EȘprimul vers de aici mă duce cu gîndul la primul vers din textul anterior recomandat, cu toate că poemul tău ia o altă direcție. în prima strofă un traseu scurt prin imaginar or ideea a ceea ce ar fi putut să se întîmple. pînă la achilozare, duplicitarul iremediabil. rigola ceea ai încleiat-o exact acolo de unde începe textul să curgă firesc. strofa a doua e mai jucăușă, trecerea fină iarăși la voi doi prin poveste, prin reflexul din ochii mamei. apreciez transcederea atît de simplă și fluidă acolo, încărcătura personală. și cu cît privirea îmi alunecă mai înspre final, cu atît discursul devine mai captivant și concentrat. ultima strofă are un aer deosebit cu toate simbolurile adunate, răsuflarea răzbește pînă la mine. un spațiu/timp care ne apropie, simplețea trecerii prin oameni. atmosfera liniștitoare.
0
IMînchinăciunii pierdută de sine...domnule Dan Mihuț... cu admirație pentru rafinamentul mesajelor din... textele dvs... pe care le-am citit...Sărbători fericite!....
0
MTlinistitoare de acord cu ecaterina iar mie mi-a placut mult solutia acestui poem si cum ai trecut de la nehotarare [somn fumuriu/libertate intamplatoare] la concret [mai putem umbla printre oamenii vii fără să pară nimic ciudat]poate ca sunt prea formal si nu-mi sta bine. misto poema :)
0
MTam si eu un sfat adica sustin ce a zis emi: fara ermetis si derapaje simbolistice! :)
0
As acuza in prima strofa o lipsa de luciditate daunatoare si ritmului, o lipsa de luciditate poate intentionata, poate nu.
Strofa a doua curge foarte bine din punctul meu de vedere, o deschidere reusita, aporpae vizuala prin fanta strecurata exact la locul potrivit.
M-as fi asteptat la un final mai curajos, dar e numai parerea mea. Oricum, repet, de la o vreme am observat un declic in scrierea ta, poate o schimbare de resort care pune in miscare o voce mai simpla in sensul de clar, lizibil, palpabil, mai aproape de puls, de firesc. Te imbraca bine confesivul acesta rece, venit de undeva din exterior, fara ermetismul si derapajele simbolistice de odinioara.